Statele Unite răspund activ la atacurile cibernetice dar, în general, acționează în cel mai mare secret, cu riscul să pară slăbite în fața intruziunilor din ce în ce mai îndrăznețe din partea hackerilor ruși sau chinezi.
Tocmai de aceea a ieșit în evidență un tweet recent de la Brigada 780 a Armatei SUA: această unitate de cybersecurity a transmis că serverele hackerilor din Darkside au fost eliminate.
Nimeni nu știe cine a preluat controlul asupra Darkside, o organizație din Rusia care se află în spatele atacului cibernetic asupra operatorului de conducte petroliere americane Colonial Pipeline.
Dar acest tweet din partea armatei a trimis un mesaj hackerilor în încercarea de a descuraja alte atacuri similare, chiar dacă analiștii sunt sceptici.
“Cine este pedepsit?”
„Descurajarea este o amenințare. Poate fi un aspect al pedepsei. Dar cine este pedepsit?”, se întreabă Jon Lindsay, expert în securitate cibernetică la Universitatea din Toronto. „Totul este foarte, foarte întunecat și este aproape imposibil să identificăm cu certitudine autorul unui atac – sau cine îl neutralizează”.
Secretomania Pentagonului
Prima dată când publicul larg a auzit de un atac cibernetic american a fost în 2010, când virusul Stuxnet – niciodată revendicat, dar atribuit în mare măsură Israelului și Statelor Unite – a paralizat flota de centrifuge utilizate de Teheran pentru îmbogățirea uraniului.
Dar de atunci, mai multe instituții și companii americane au căzut victime hackerilor chinezi care au furat baze de date și secrete comerciale, hackerilor ruși care s-au amestecat în alegeri, hackerilor nord-coreeni(furt de Bitcoin) și altor pirați informatici care au stors milioane de dolari de la corporații , comunități locale sau spitale.
În fața acestor atacuri, Pentagonul a rămas tăcut, dând impresia că nu face nimic pentru a răspunde.
“Acest lucru este fals”, a asigurat generalul Paul Nakasone, care conduce atât agenția de informații militare, NSA, cât și comanda militară americană pentru spațiul cibernetic (Cybercom).
„Când vedem infractori cibernetici care acționează din străinătate, încercăm să le impunem cel mai mare cost posibil, fie prin demascarea publică a acestora, fie prin partajarea informațiilor noastre cu o serie de aliați”, a declarat generalul, dar a refuzat să dea exemple de contraatacuri.
“Sentimentul care domină este că nu există nici o descurajare, că un grup chinez sau un grup rus ne poate ataca cu impunitate. Ar trebui să găsim cum să nu ne limităm să acționăm în umbră, ci să comunicăm poporului american că nu rămânem vulnerabili”, comentează Elissa Slotkin, fost analist al CIA.
În ultimii doi ani, armata SUA a comunicat puțin mai mult despre activitățile sale în spațiul cibernetic, dar continuă să predomine secretomania.
Armă cu două tăișuri
În iunie 2019, oficiali americani anonimi au susținut că un atac cibernetic comandat de Casa Albă a neutralizat sistemele iraniene de lansare a rachetelor.
În ianuarie 2020, Cybercom a dezvăluit că a perturbat „cu succes” propaganda online a grupului Stat Islamic (IS) în timpul unei operațiuni de hacking desfășurate din 2016.
Principalul motiv al avertismentului Pentagonului este dificultatea unui guvern de a atribui cu certitudine un atac din partea unui alt guvern sau unui grup infracțional, a declarat pentru AFP Elizabeth Bodine, membră a grupului de reflexie Rand.
Expunerea operațiunilor Pentagonului ar putea avea un efect descurajant, dar este o sabie cu două tăișuri, avertizează ea.
Există o problemă: dacă SUA identifică făptuitorul unui atac cibernetic, numirea sa publică ar putea dezvălui anumite vulnerabilități în sistemul de apărare american.
Un teatru de luptă precum spionajul
În plus, potrivit lui Jon Lindsay, strategia în spațiul cibernetic s-a schimbat de la Stuxnet.
La acea vreme, „un atac cibernetic era considerat o armă de distrugere în masă”, capabil să pedepsească sau să amenințe un adversar, explică expertul. „A fost o operațiune ascunsă la nivel înalt, sub control prezidențial, desfășurată în scopuri strategice”.
Astăzi, spațiul cibernetic este un teatru de luptă ca oricare altul, care nu mai este supus controlului strict de către executiv, unde cuvântul de ordine este „lupta permanentă”.
Războiul secret în spațiul cibernetic este mai asemănător cu spionajul sofisticat și subtil.
