RĂZBOI ÎN UCRAINA. Cum au pus mâna soldații ruși pe pașaportul lui Volodimir Zelenski. „Putem merge acasă, băieți, l-am prins pe președinte!”

Când soldații ruși au venit în satul lui din Donbas din estul Ucrainei, la sfârșitul lunii aprilie, pentru a verifica identitatea tuturor supraviețuitorilor, Volodimir Zelenski s-a întrebat ce i s-ar putea întâmpla.

Unul dintre soldații ruși i-a luat pașaportul și a izbucnit în râs: „E în regulă, băieți, războiul s-a terminat, putem merge acasă, le-am prins pe președintele Ucrainei!”.

Pașaportul, dorit ca pradă de război

Volodimir Zelenski a răsuflat ușurat. Dar soldatul rus a vrut apoi să ia cu el actele de identitate, „ca amintire”. „I-am răspuns: Ce amintire? Ce să fac eu fără pașaport”, a spus Zelenski, agitat. „Și mi l-au dat înapoi”, spune el zâmbind, în timp ce scoate arată documentul deteriorat.

Născut în 1958, în URSS, la Bahmut (estul Ucrainei), dintr-o mamă care a lucrat în marea mină de cărbune și un tată muncitor, pensionarul ucrainean Volodimir Zelenski a fost șofer în armata sovietică, apoi muncitor în construcții.

Fără nicio legătură familială cu președintele ucrainean, omonimul său dintr-un mic sat din Donbas, al cărui nume AFP a preferat să nu-l dea din motive de securitate, a petrecut ultimele opt luni de război și bombardamente ascuns în pivnița sa, scrie Boursorama. „Mă lăsasem de fumat timp de patru ani, ei bine, am început din nou”, a spus el.

„Arăți ca el!”

În căsuța sa cu tapet înflorit, dar scufundată în întuneric și în frig, suflul unei explozii îndepărtate face  să se umfle folia de plastic care acoperă fereastra. „Este înfricoșător!”, spune panicată soția sa, Valentina Zelenska, în vârstă de 72 de ani. „Dacă ar mai fi existat o fereastră, s-ar fi făcut țăndări”, zâmbește ea.

„Încă nu s-a obișnuit”, spune soțul ei, în timp ce satul lor, eliberat la 30 septembrie de forțele ucrainene, este acum ținta tirurilor de artilerie rusești. Dacă Valentina a plecat la începutul războiului, Volodimir nu a vrut să părăsească casa, visul vieții sale, pe care a cumpărat-o în 2003: „cel mai curat aer” respirat, după ani de zile de minerit, terenul său, bucătăria de vară și iazul în care pensionarul pescuiește crapi, citează el fără o anumită ordine.

Volodimir Zelenski, în pantaloni de catifea și cu un pulover cu fermoar, își pune ochelarii și se duce să-și caute prețiosul album de suveniruri cu o lanternă. Pe masa de bucătărie, el scrutează un portret al său, când avea 40 de ani, într-o uniformă kaki: „Nu cred că arăt ca președintele. Nu cred că arăt deloc ca președintele Zelenski”, spune el.

„Ba da, chiar semeni cu el”, spune Valentina, de pe scaunul ei din celălalt capăt al camerei. „Despre ce președinte vorbești? Biden?”, a replicat soțul ei cu un râs zgomotos.

Adevăratul Zelenski, criticat pentru că prelungește războiul

Cuplul urma să sărbătorească în aceeași zi cea de-a 22-a aniversare a căsătoriei lor. Dar în satul lor răvășit de lupte, izolat de tot, Volodimir nu a putut găsi flori. Valentina Zelenska asigură că numele ei de căsătorie este foarte răspândit în Ucraina, ca și în Rusia, la fel ca și prenumele Volodimir, dar nu cunoaște pe nimeni altcineva în afară de soțul ei și de cel ales președinte în 2019.

Când actualul președinte ucrainean și-a prezentat candidatura, Volodimir Zelenski, care a votat pentru el, a fost entuziast: „Se prezintă bine, este tânăr, inteligent, îl cunoaștem cu toții din emisiunea sa Kvartal 95, toată lumea spunea că va face ordine în țară”.

„Dar anii au trecut și nu cred că lucrurile s-au schimbat prea mult”, a adăugat el, exprimându-și și mai mult dezamăgirea că președintele refuză, în opinia sa, să pună capăt războiului. „El a spus că va negocia doar cu următorul președinte al Federației Ruse. Dar dacă Putin rămâne acolo încă 10 ani, atunci ce, vom avea zece ani de război?”, întreabă el. „Dar oamenii de aici nu mai suportă”.

La fel ca mulți oameni de vârsta sa, el consideră Ucraina „patria” sa. Dar fostul soldat sovietic nu-și ascunde nostalgia față de viața sa sub regimul URSS, despre care spune că a adus pace și prosperitate generației sale. „La ce vă așteptați, președinții vin și pleacă, iar noi, oamenii mici, rămânem”, conchide Volodimir Zelenski.