La șapte luni de la izbucnirea unuia dintre cele mai mari scandaluri de corupție, Parlamentul European pare că s-a molipsit de lentoarea și birocrația de la București. Qatargate – saci de bani pentru influență – a arătat că eurodeputații preferă să se uite în ograda altora, mai puțin în a lor.
Ce a făcut Parlamentul European din decembrie 2022 și până acum? Mai nimic: a mai întors trei cuvinte la regulile de etică, a refuzat demararea unei anchete interne și s-a resemnat. Când poliția belgiană a făcut arestări de amploare și a recuperat 1,5 milioane de euro de la membrii Parlamentului în cadrul unei anchete privind schimbul de bani pentru influență, în decembrie anul trecut, aceasta a stârnit un val de proteste pentru o curățare profundă a instituției. Șapte luni mai târziu, Parlamentul și președintele său, Roberta Metsola, afirmă că au înăsprit unele reguli…Rezultatele, însă, nu sunt vizibile. Eurodeputații acuzați Eva Kaili și Marc Tarabella s-au întors în Parlamentul European, chiar votând ei înșiși modificările etice, dar așa-zisele reforme nu au puterea politică de a înlătura subiectele fierbinți de pe agenda euroscepticilor.
Eurodeputații rămân cu averile nedeclarate, dar și cu pensiile speciale
„Judecați-ne pentru ceea ce am făcut, decât pentru ceea ce nu am făcut”, a declarat Metsola jurnaliștilor la începutul acestei luni, susținând că Parlamentul a acționat rapid acolo unde a putut. Cât a făcut și cât a putut parlamentul European? Nu mare lucru. Fluturatul de hârtii nu combate corupția, asta e clar(nu și pentru eurodeputați). În cele șapte luni câte au trecut de la izbucnirea scandalului Qatargate, Parlamentul a evitat câteva propuneri care ar fi meritat să facă titluri de primă pagină, susțin jurnaliștii de la Politico.PE a refuzat să lanseze propria anchetă pentru a afla ce s-a întâmplat cu adevărat, a decis să nu oblige deputații europeni să-și declare bunurile și nu va retrage pensiile de aur ale deputaților europeni condamnați. În schimb, se fălește cu câteva schimbări de ochii lumii. Modificările aduse regulilor de etică înseamnă mult mai multă birocrație și mai multe semnale de alarmă pentru a depista mai repede neregulile, dar prea puțin în ceea ce privește aplicarea mai strictă a normelor de etică pentru deputații europeni.
Ombudsmanul UE, Emily O’Reilly, care investighează plângerile referitoare la administrația UE, a deplâns faptul că sentimentul inițial de urgență pentru adoptarea unor reforme stricte s-a „risipit”. După ce a dat UE o lovitură de reputație, a susținut ea, urmările scandalului au oferit o șansă preelectorală, „pentru a arăta că s-au învățat lecțiile și că au fost puse în aplicare măsuri de protecție”. Fostul europarlamentar Richard Corbett, care a participat la ancheta grupului Socialiștilor și Democraților privind Qatargate și care este în favoarea unor reforme mai agresive, a recunoscut că nu este sigur că Parlamentul va ajunge acolo. „Parlamentul se ocupă treptat de acest aspect, se descurcă în acest domeniu complex, dar este prea devreme pentru a spune dacă va face ceea ce trebuie”, a spus el.
Jurnaliștii de la Politico concluzionează că răspunsul UE la scandalul Qatargate lasă un sentiment de resemnare, pe idea că infractorii vor fi infractori.
„Nu vom putea niciodată să împiedicăm oamenii să ia saci de bani. Aceasta este natura umană.”, a declarat Raphaël Glucksmann, un eurodeputat francez care a schițat câteva recomandări pe termen lung pe care speră că Parlamentul le va lua în considerare. Mesajul lui Metsola în urma scandalului a fost că democrația UE era „atacată” de forțe străine. Accentul pus pe „actori maligni, legați de țări terțe autocratice” a pregătit terenul pentru răspunsul Parlamentului la Qatargate: dați vina pe interferența străină, nu pe un deficit de integritate.