Raport devastator pentru Biden: Armata SUA, „o forță în declin”. China și Rusia, „capacități formidabile”

Puterea militară a Statelor Unite a fost mai slabă anul acesta decât în anul precedent, potrivit unui nou raport al Heritage Foundation, un think tank care analizează capacitățile forțelor armate și amenințările la adresa Americii.

Deși Pentagonul are un buget de aproape 800 de miliarde de dolari, acest nou raport subliniază că forțele armate ale SUA scârțâie din toate încheieturile. De mirare pentru cea mai puternică armată a lumii, dacă se iau în considerare munții de bani ai contribuabililor, care se varsă în armată.

Inflația de „amenințări”, motorul industriei de armament a SUA

„Găuri negre”, precum programul F-35, și alte arme și sisteme de armament care nu au reușit să își îndeplinească promisiunile, în ciuda unor sume astronomice investite, sunt des invocate în astfel de rapoarte.

Cu toate acestea, se fac presiuni din multe direcții asupra Congresului pentru a aproba de fiecare dată mai mulți bani pentru Pentagon, la turație maximă pentru profitabila industrie de armament.

Argumentul dominant sunt „amenințările” din partea Chinei, chiar dacă cele mai mari provocări ale Beijingului sunt politice și economice, nu militare. Iar din februarie, invazia Rusiei în Ucraina.

Inflația de „amenințări” continuă să fie cea mai sigură cale pentru Pentagon de a obține și mai multe resurse și a fost promovată în mod repetat în ultimii ani, printre alții, de către analiști și organizații care au legături strânse cu industria de armament și cu Departamentul Apărării.

Revenind la raport, „Indexul 2023 al puterii militare a SUA” , el se concentrează pe nevoia de pregătire nu într-unul, ci în două războaie – sau „contingențe regionale majore (MRC)”, după cum spun autorii – cu teoria că un astfel de standard ar împiedica un alt competitor să profite de preocuparea SUA pentru o altă provocare.

„Cu siguranță prost echipată”

Însă, în prezent, SUA nu îndeplinesc acest obiectiv, raportul calificând puterea militară a Americii drept „slabă”, față de „marginală” în indicele din anul precedent.

„Indexul 2023 concluzionează că actuala forță militară americană este expusă unui risc semnificativ de a nu putea face față cerințelor unui singur conflict regional major, în timp ce participă în același timp de diverse activități de prezență și angajament”, se arată în raport. „Cel mai probabil, nu ar fi capabilă să facă mai mult și este cu siguranță prost echipată pentru a face față la două MRC aproape simultane”.

Raportul a evaluat trei factori majori: mediul operațional global, amenințările la adresa intereselor SUA și puterea militară a SUA.

SUA încă mai pot să-și proiecteze puterea la nivel global

Mediul operațional global, agregat în Europa, Asia și Orientul Mijlociu, este în continuare favorabil SUA și capacității sale de a proiecta puterea militară, potrivit raportului. „Acest lucru nu înseamnă că privim America Latină și Africa ca fiind neimportante. Înseamnă doar că provocările de securitate din aceste regiuni nu se ridică în prezent la nivelul de amenințări directe la adresa intereselor vitale ale Americii, așa cum le-am definit”, a explicat think tank-ul, scrie Defense News.

În pofida provocărilor din fiecare regiune geografică, SUA rămân abilitate să își proiecteze forțele, chiar și după invazia Rusiei în Ucraina. În Europa și Asia, alianțele și postura militară din aceste regiuni ajută SUA să-și proiecteze puterea. Cu toate acestea, SUA riscă să își piardă ratingul de „moderat” în Orientul Mijlociu.

„Deși scorul general al regiunii rămâne moderat”, la fel ca anul trecut, este în pericol să scadă la „slab” din cauza instabilității politice și a tensiunilor bilaterale tot mai mari cu aliații în legătură cu implicațiile de securitate ale acordului nuclear propus cu Iranul și cu modul cel mai bun de a lupta împotriva Statului Islamic”, se arată în raport.

Teatrele de operațiuni din Europa și Pacific rămân marcate ca fiind „favorabile” pentru proiecția militară americană.

Rusia și China, „capactăți formidabile”

Cercetătorii au mai spus că Rusia și China prezintă fiecare un comportament „agresiv” și au capacități „formidabile”. Între timp, raportul a constatat că Iranul și actorii nonstatali au, de asemenea, un comportament „agresiv”, dar sunt mai puțin amenințători în ceea ce privește capacitățile respective.

Comportamentul Coreei de Nord este mai puțin agresiv, în timp ce capacitatea sa de a amenința SUA este egală cu cea a Iranului, dar mai puternică decât cea a actorilor nonstatali.

Raportul s-a axat pe trei domenii pe care potențialii adversari le-ar putea amenința: țara natală, aliații SUA într-o anumită regiune și „spațiile comune internaționale”. Unul dintre motivele principale care stau la baza nivelului de amenințare al Rusiei sunt „eforturile sale de a submina alianța NATO”, din care fac parte și SUA.

„Rusia păstrează în continuare cel mai mare arsenal nuclear din lume și, deși un atac asupra SUA este foarte puțin probabil, potențialul latent al unui astfel de atac conferă în continuare acestor arme o valoare strategică suficientă față de aliații americani din NATO și față de interesele din Europa pentru a asigura relevanța lor continuă”, se arată în raport.

Dar China a rămas cea mai „cuprinzătoare provocare de securitate” pentru forțele americane în toate domeniile luate în considerare de raport, Fundația Heritage citând progresele tehnologice ale armatei chineze. „Chinezii au lansat primul lor portavion de producție proprie în cursul anului trecut și pun pe teren un număr mare de noi platforme pentru forțele lor terestre, maritime, aeriene și spațiale, precum și în domeniul electromagnetic”, se arată în raport.

O forță în declin

Raportul a oferit, de asemenea, o evaluare a puterii militare americane între Forțele Terestre, Marina, Forțele Aeriene, Corpul Infanteriei Marine și Forțele Spațiale, analizând capacitatea, capabilitatea și pregătirea fiecăreia pe o scară de la foarte slabă, slabă, marginală, puternică și foarte puternică. Doar Corpul de Marină s-a clasat la nivelul „puternic” în ansamblu, se arată în raport.

Forțele terestre au obținut un scor „marginal”, în timp ce Forțele Aeriene s-au clasat pe locul „foarte slab”, iar Forțele Navale pe locul „slab”. Raportul a susținut apelurile pentru o forță navală înarmată cu 400 de nave cu echipaj pentru a-și îndeplini misiunile, dar a declarat că flota de 298 de nave a US Navy nu poate ține pasul cu un „ritm operațional intensificat”.

„Contribuie la o evaluare mai slabă incapacitatea persistentă a Marinei de a opri și inversa diminuarea continuă a flotei sale, în timp ce forțele adversare cresc în număr și capacitate”, se arată în raport.

Principalele probleme ale Forțelor Aeriene sunt legate de formarea și menținerea piloților, precum și de îmbătrânirea flotei sale de aeronave, se arată în raport. Grupul de reflecție a sugerat că serviciul ar putea câștiga într-o singură contingență regională majoră, dar ar avea dificultăți în fața unui „concurent de același nivel”.

„Lipsa de piloți și de timp de zbor pentru aceștia degradează capacitatea Forțelor Aeriene de a genera calitatea puterii aeriene de luptă care ar fi necesară pentru a satisface cerințele pe timp de război”, se arată în raport.

Cel mai nou serviciu, Forța Spațială, a fost, de asemenea, etichetat ca fiind „slab”, raportul citând eforturile „lente și progresive” de modernizare a platformelor îmbătrânite.