Raport al Pentagonului: SUA știa că misiunea în Afganistan este un eșec

Pentagon publică un raport cu concluzii jenante despre cei douăzeci de ani de intervenție americană în Afganistan.

Într-un raport extrem de detaliat al Departamentului SUA al Apăririi, publicat săptămâna aceasta, se arată că perspectiva construirii unui Afganistan stabil și pașnic era  „irealizabilă” încă de la început și că guvernul american nu a fost niciodată „echipat pentru o astfel de întreprindere ambițioasă, într-un mediu atât de greu de gestionat”, indiferent de suma investită.

Ancheta de 122 de pagini, fost elaborată de Special Inspector General for Afghanistan Reconstruction, Sigar, și intitulată „What We Need to Learn: Lessons From Twenty Years of Afganistan Reconstruction”, se bazează pe interviuri cu peste 700 de oficiali, precum și pe examinarea a mii de documente. Este a 12-lea document de „îmbogățire prin experiență” realizat de Sigar – un organism creat în 2008 pentru a monitoriza risipa, fraudele și abuzurile în cadrul războiului din Afganistan, scrie Slate.

Eșec pe toate fronturile

Strategia Statelor Unite în Afganistan a eșuat pe toate fronturile, adesea din motive specifice modului în care funcționează administrația sa sau legate de limitările sociale, politice și economice ale Afganistanului.

Aceste eșecuri sunt de o asemenea amploare încât „pun în discuție capacitatea agențiilor guvernamentale americane de a proiecta, implementa și evalua strategii de reconstrucție” în orice țară. „Nici o agenție nu a avut mentalitatea, expertiza și resursele pentru a dezvolta și gestiona strategia de reconstrucție pentru Afganistan”, arată documentul.

„Au acționat orbește”

În ceea ce este probabil cea mai gravă parte a raportului, autorii subliniază că reconstrucția Afganistanului „necesita o înțelegere detaliată a dinamicii sociale, economice și politice a țării”, dar că atât factorii de decizie americani din Washington, cât și personalul aflat pe teren „au acționat și operat orbește în mod constant”.

Consecință: „au impus cu stângăcie modele tehnocrate occidentale asupra instituțiilor economice afgane; au instruit forțele de securitate în manipularea unor sisteme de arme sofisticate pe care nu le-au putut înțelege, darămite să le întrețină; au impus un stat de drept formal unei țări în care 80% până la 90% din decizii sunt luate informal”.

„Lipsiți de această cunoaștere a contextului, oficialii americani au acordat adesea toată puterea oamenilor de influență care au atacat populația sau au deturnat ajutorul american pentru a se îmbogăți, ei înșiși și aliații lor, și pentru a prelua puterea. (…) Astfel, proiectele care vizau atenuarea conflictelor adesea le exacerbau și chiar, involuntar, finanțau insurgenții”.

„Lobotomii” anuale și neglijențe cu repetiție

Acest eșec a fost agravat de presiunea Washingtonului pentru a obține succesul cât mai repede posibil. Oficialii au vărsat miliarde de dolari în Afganistan, crezând că, cu cât mai mulți bani sunt aduși, cu atât rezultatele ar fi mai rapide, când, în realitate, aceasta a amplificat doar corupția.

Politica SUA privind resursele umane a contribuit, de asemenea, la eșec. „Incapacitatea Washingtonului de a plasa oamenii potriviți în pozițiile potrivite, la momentul potrivit” ,a declanșat „unul dintre cele mai semnificative eșecuri ale misiunii” . În rarele ocazii în care au sosit oamenii potriviți, li s-a dat un nou post după un an, obligându-i pe succesori să înceapă de la zero – o regulă birocratică pe care raportul Sigar a asemănat-o cu „lobotomii anuale”.

Bomboana pe colivă: SUA nu au pus niciodată nimic în aplicare pentru a monitoriza și a evalua dacă programele sale au vreun efect. Raportul subliniază că „lipsa controalelor a creat riscul de a face exact lucrurile greșite perfect: un proiect în care toate sarcinile necesare îndeplinite au fost considerate un « succes»; nu a contat dacă și-au atins sau au contribuit la obiective mai mari și mai importante”.

În cele din urmă, armata SUA nu a stabilit niciodată o aparență de securitate în multe zone ale țării. Deși Sigar nu a fost creat pentru a examina latura militară a războiului, raportul subliniază totuși – așa cum au spus mulți ofițeri și oficiali de peste un deceniu – că securitatea a fost prima condiție pentru îndeplinirea obiectivelor sociale, politice și economice ale americanilor în Afganistan.

Imprivizație și memorie scurtă

Pe parcursul documentului, unii foști oficiali americani și afgani sunt citați în detaliu. Două observații se remarcă ca fiind deosebit de grăitoare. Iată ce a declarat Jabar Naimee, fost guvernator a patru provincii afgane, unui investigator Sigar: „În majoritatea districtelor, niciodată nu am auzit problemele reale ale oamenilor. Am formulat ipoteze, am efectuat operațiuni militare, am adus funcționari și am crezut că acest lucru va duce la securitate și stabilitate”.

Ca parte a unei observații mai ample, Stephen Hadley, consilier adjunct pentru securitate națională al președintelui George W. Bush, a recunoscut: „Pur și simplu nu avem un model pentru stabilizarea post-conflict (un alt mod de a spune „construirea națiunii ”) care să funcționeze. De fiecare dată când facem așa ceva, este improvizație. Nu cred că dacă ar trebui să o facem din nou, am face-o mai bine”.

Raportul Sigar, apreciază observatorii, nu ar trebui să părăsească niciodată birourile Consiliului de Securitate Națională, Pentagonului, Departamentului de Stat și ale tuturor celorlalte agenții americane, astfel încât aceleași greșeli să nu mai fie repetate din nou și din nou.