Mihail Gorbaciov a fost un om care a sperat la ce era mai bun și a primit ce era mai rău.
Moștenirea ultimului lider sovietic a fost în mare parte distrusă de două decenii de regim Vladimir Putin. Acum, un război crunt în Ucraina este recviemul său sumbru și sângeros.
Potrivit Washington Post, Gorbaciov avea o aversiune față de violență, o dorință de a lucra în cadrul sistemului și o curiozitate față de Occident.Toate acestea, împreună cu reformele economice ezitante, au dus în cele din urmă la căderea sa. Când a părăsit funcția în 1991, el a făcut apel la ruși să păstreze libertățile democratice pe care le introdusese.
Dar haosul pe care l-a lăsat în urma sa a permis în schimb înrădăcinării unei cleptocrații – una care acum va folosi ca armă moartea sa.
Pentru mulți, mai ales în afara Rusiei, el este reformistul cu care Occidentul a descoperit că poate „face afaceri”, după expresia fostului premier britanic Margaret Thatcher. Omul de stat care a pus capăt Războiului Rece, mai asemănător cu un politician occidental decât oricare dintre figurile gri care l-au precedat.
Și totuși, pentru adepții liniei dure și pentru cei legați de serviciile de securitate, așa cum a fost și rămâne președintele Vladimir Putin, Gorbaciov a fost omul responsabil pentru pierderea unui imperiu.
A adus umilința Rusiei și a provocat ceea ce actualul ocupant al Kremlinului a descris cândva drept „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului” – dezintegrarea URSS.
Puține episoade sunt la fel de semnificative pentru înțelegerea viziunii politice a lui Putin – și a actualului său război de cucerire în Ucraina – ca acea destrămare și experiența sa de prăbușire în calitate de tânăr agent KGB la Dresda. Alții s-ar putea să fi văzut perspectiva libertății în anii perestroikei – Putin a văzut neputința și mânia.
Toate acestea lasă Kremlinul într-o oarecare încurcătură în ceea ce privește moartea lui Gorbaciov. El este un memento al acelei umilințe și al prăbușirii care a dus la anii 1990, disperați din punct de vedere economic și nedemni.
La fel ca liderii sovietici care i-au precedat, Putin înțelege foarte bine că decesele și înmormântările politice nu sunt deloc despre morți. Ele sunt despre spectacol și o ocazie unică de a povesti istoria și de a proiecta puterea.
La urma urmei, Gorbaciov a ieșit în evidență pentru o mare parte a lumii exterioare la înmormântarea predecesorului său, Konstantin Cernenko, făcând un elogiu care spunea mai mult despre prioritățile sale – scoaterea Rusiei din stagnarea economică – decât despre cele ale defunctului.
Moartea lui Gorbaciov nu va fi o ocazie de a reflecta asupra faptului că secretul și rigiditatea sistemului sovietic au fost, în cele din urmă, cauza căderii sale.
Eșecurile fostului președinte, va spune Putin, nu pot fi repetate. Însă multe alte fapte din epoca Gorbaciov, cu ecouri contemporane incomode, vor fi evitate – cum ar fi opoziția față de războiul din Afganistan, costul social al cheltuielilor militare excesive sau lipsurile economice – în favoarea unei concentrări pe nostalgia sovietică.