Este o întorsătură ironică a evenimentelor. Chiar în momentul în care băncile centrale globale măresc în sfârșit ratele dobânzilor pentru a combate inflația stimulată de agitația de pe piața petrolului, OPEC+ vede aceeași problemă cu care s-au confruntat factorii de decizie politică atunci când au relaxat condițiile monetare pentru a salva economia globală: limita zero.
În ultimul an, cartelul petrolier a injectat lichidități pe piața energiei, sporind producția printr-o serie de creșteri lunare planificate în prealabil.
Ultimul impuls va avea loc în luna august. Până atunci, OPEC+ va rămâne fără capacitate de producție de rezervă. Mai simplu spus, Arabia Saudită și aliații săi nu pot pompa barili pe care nu îi au.
OPEC+ se va reuni virtual pe 30 iunie pentru a aproba ultima majorare lunară care, pe hârtie, ar duce producția din august la nivelurile de dinainte de Covid. În realitate, producția este mai mică din cauza sancțiunilor impuse Rusiei și a incapacității mai multor națiuni, inclusiv Nigeria și Libia, de a crește livrările în ultimele luni.
Ceea ce se va întâmpla în continuare este crucial atât pentru economia globală, cât și pentru politicieni, comentează economiștii de la Washington Post. OPEC+ are nevoie de o altă adunare online pentru sfârșitul lunii iulie pentru a stabili nivelurile de producție din septembrie. Rămas fără muniție de producție, cartelul trebuie să se asigure că fiecare ultim glonț contează.
Un lucru este clar: este probabil ca grupul să acționeze în pași mici, să mențină Rusia la bord în ciuda presiunii din partea Washingtonului și să fie bazat pe date, cu ochiul asupra modului în care creșterile ratelor dobânzilor încep să afecteze economiile.
Deși creșterile preplanificate se încheie în august, acordul OPEC+ nu expiră până în decembrie. Aceasta înseamnă că orice creștere până în septembrie și în al patrulea trimestru ar necesita un consens. Abia din ianuarie 2023 toată lumea ar putea pompa după bunul plac în lipsa unui nou acord. Deocamdată, asta lasă Riad – și Moscova – la comandă.
Prețul petrolului va avea, de asemenea, o influență. Pentru unii delegați OPEC+, barilul care oscilează între 110 și 120 de dolari, este deja prea scump, ceea ce dăunează perspectivelor de creștere globală.
Dar alții sunt nervoși în legătură cu o inversare a prețurilor țițeiului. Lichiditatea de pe piața petrolului este la cel mai scăzut nivel din ultimii șase ani, ceea ce o face vulnerabilă la o vânzare bruscă.
Dar cu excepția cazului în care economia globală se deteriorează substanțial în următoarele cinci până la șase săptămâni sau dacă China revine în izolare, opinia în interiorul OPEC+ este că grupul va trebui probabil să crească din nou producția.
Pentru piața petrolului, ceea ce contează nu este doar câtă capacitate reală de rezervă a mai rămas, ci cât de mult crede piața că a mai rămas.
