Pentagonul vrea lansatori de sateliți cu propulsie nucleară

Experții apreciază că propulsia nucleară termică ar trebui să permită o manevrare mai bună a lansatorilor de sateliți.

În timp ce lansatorii de sateliți s-au înmulțit în ultimii ani, DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), agenția de cercetare a Pentagonului, tocmai a reînviat o idee mai veche pentru a obține un avantaj competitiv: rachete alimentate cu energie nucleară.

Nu este vorba de decolarea rachetei cu ajutorul unui reactor nuclear, cum au încercat rușii cu racheta de croazieră cu propulsie nucleară „Burevestnik”, supranumită și „Cernobîlul zburător”, după ce, în august 2019, aceasta a explodat în regiunea Arhanghelsk, omorând șapte persoane și contaminând zona accidentului.

Mai degrabă, DARPA reflectă asupra propulsiei nucleare termice, cu care energia nucleară este utilizată pentru încălzirea combustibilului (de obicei hidrogen). În teorie, acest tip de propulsie face posibilă obținerea unor viteze mai mari de ejectare a gazelor și o eficiență mai bună.

Motorul nuclear nu ar trebui să lanseze racheta, ci să îi ofere o propulsie suplimentară pentru a-și prelungi durata de viață. Acesta ar folosi pentru a realiza accelerații și decelerații, făcând posibilă modificarea altitudinii unui satelit în cazul unei erori de traiectorie sau plasarea sateliților pe orbite diferite.

Propulsia nucleară termică este un vechi concept, imaginat de Forțele Aeriene ale SUA în 1946 și de Massachusetts Institute of Technology în 1947. În anii 1960, Statele Unite au planificat să o folosească pe rachetele Saturn V și Saturn I. Și URSS studiase acest concept, dar nici un proiect concret nu a văzut în cele din urmă lumina zilei.

O rachetă operațională, până în 2025

Interesul pentru acest concept a fost reînviat în 2019, grație unui memorandum prezidențial care facilitează utilizarea rachetelor care conțin material radioactiv. Potrivit New Scientist, Darpa tocmai a semnat contracte cu mai multe companii, între care General Atomics, Blue Origin și Lockheed Martin, pentru a dezvolta un demonstrator (Rocket for Agile Cislunar Operations/ DRACO) și o rachetă operațională până în 2025, scrie Slate.

Cu toate acestea, există riscuri inerente utilizării acestor motoare nucleare. În 1983, reactorul satelitului-spion sovietic Cosmos 1402, care conținea 50 kg de uraniu îmbogățit, a explodat în plin zbor.

Din fericire, etajul care conținea reactorul s-a consumat complet în atmosfera superioară, astfel încât nu a fost observată nicio cădere radioactivă pe Pământ. Dezintegrarea unei astfel de rachete în timpul decolării sau pe platforma de lansare ar avea, pe de altă parte, consecințe catastrofale.