Paradisurile fiscale, protejate de justiția UE. O directivă împotriva spălării banilor a fost invalidată

În numele „respectării vieții private”, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a invalidat o directivă împotriva spălării banilor. Aceasta permitea publicului larg să consulte registrele beneficiarilor societăților înregistrate în Europa.

Acesta este un regres serios pentru transparența financiară în Europa. Inițiativa a venit din partea a doi proprietari de societăți înregistrate în Luxemburg. Aceștia nu doresc ca datele lor personale să fie accesibile tuturor. Potrivit reclamanților, acest lucru îi expune la riscul de fraudă, răpire, șantaj sau extorcare.

Bucurie în Luxemburg și în Olanda

Cu toate acestea, începând din 2018, directiva europeană privind combaterea spălării banilor face posibilă consultarea datelor despre o societate. Aceste informații includ numele proprietarului, luna și anul nașterii, țara de reședință și cetățenia. Aceasta este o modalitate de a combate companiile fantomă conduse de persoane-paravan. Acest procedeu permite persoanelor fizice sau rețelelor criminale să își ascundă activele provenite din evaziune fiscală sau din corupție.

Deschiderea registrelor naționale a făcut posibilă, spre exemplu, ancheta OpenLux, realizată de un grup de media internaționale, printre care cotidianele Le Monde și Le Soir, care a scos la iveală anul trecut practicile de evaziune fiscală ale marilor averi și ale multinaționalelor din Luxemburg.

"On évalue à 8 700 milliards de dollars les avoirs cachés dans les paradis fiscaux. C'est un siècle d’impôts sur le revenu payés par les Français ! C’est tout aussi délirant que scandaleux."

Le cri d’alarme de l’ancien juge Renaud Van Ruymbeke 👉 https://t.co/lskGbc5Egi pic.twitter.com/FxL22uldvm

— L'Obs (@lobs) November 9, 2022

Imediat ce a fost cunoscută decizia CJUE, guvernul luxemburghez a anunțat suspendarea accesului pe internet la „registrul beneficiarilor efectivi”. Olanda, care a fost de asemenea criticată pentru practicile sale fiscale, a luat o măsură similară.

„O lovitură pentru lupta împotriva paradisurilor fiscale”

Decizia instanței este o sursă de indignare pentru ONG-uri. Transparency International consideră că, fără aceste registre, multe investigații împotriva spălării banilor nu ar fi avut succes.

„Deși nu au existat niciodată atât de mulți bani murdari în circulație, această decizie este o lovitură dată uneia dintre cele mai importante măsuri de transparență financiară din ultimii 20 de ani”, a declarat Patrick Lefas, președintele Transparency International Franța, informează RFI.

„Este imposibil să lupți împotriva a ceea ce nu poți vedea. Decizia CJUE riscă să ne scufunde din nou în întuneric și ignoranță”, a spus el într-o declarație.

EU public registers with information on companies' real owners haven't been around for very long. But we already have many examples of how they help *everyone* fight corruption better.

Yesterday's decision by the @EUCourtPress sets us back by years. ➡️ https://t.co/1G7salIP1P pic.twitter.com/skmhH7jaKl

— Transparency International (@anticorruption) November 23, 2022

„Este un eșec, o lovitură pentru lupta împotriva corupției și a paradisurilor fiscale”, a declarat pentru Quentin Parrinello, purtător de cuvânt al Oxfam pe probleme fiscale. „Multe investigații au fost efectuate datorită acestor informații publice”, a spus el.

Paradisurile fiscale, prima verigă în evaziune

Paradisurile fiscale reprezintă prima verigă în lanțul evaziunii fiscale, oferind soluții pentru ca marile companii și persoanele fizice bogate să evite plata impozitelor. Este vorba de țări sau teritorii cu fiscalitate redusă sau zero, care se află în centrul scandalurilor de evaziune fiscală.

Un paradis fiscal este definit de un set de criterii care demonstrează că țara sau teritoriul a adoptat în mod deliberat legi și politici fiscale care permit persoanelor fizice sau companiilor să își reducă la minimum impozitele în țările în care își desfășoară efectiv activitatea.

Astfel, paradisurile fiscale au adesea următoarele caracteristici comune:

– Avantaje fiscale pentru persoane fizice sau juridice, fără a fi necesară o activitate reală în țară.

– O rată de impozitare foarte scăzută sau chiar zero.

– Lipsa de transparență: aceste țări au adoptat legi sau practici administrative care împiedică schimbul automat de informații, în special în contextul procedurilor fiscale cu alte state.

– Dispoziții legale, administrative sau judiciare care asigură secretul cu privire la identitatea proprietarilor reali ai societăților, trusturilor etc. sau a proprietarilor de bunuri sau drepturi.

Un paradis fiscal nu este neapărat un stat bogat. În timp ce privează alte state de venituri fiscale esențiale, banii investiți acolo nu sunt în beneficiul țării respective. De exemplu, în Panama, evidențiată de scandalul Panama Papers, 32% dintre locuitorii acestui paradis fiscal trăiau sub pragul sărăciei în 2015, când a izbucnit scandalul.