Operațiunea „mâini curate”. Începe procesul care zguduie Vaticanul

Cumpărarea de către Vatican a unui imobil prestigios din Londra – via oameni de afaceri acuzați că l-a înșelat serios cu ajutorul complicilor interni – va fi în centrul unui proces care începe marți, 27 iulie, în fața instanței penale a celui mai mic stat de pe planetă.

Constituirea unui patrimoniu imobiliar de către Vatican, pentru a se adăposti financiar și pentru a-și crește veniturile, nu este o noutate.

Doi ani de anchetă

Dar niciodată serviciile Papei nu s-au angajat într-un aranjament financiar atât de complex, spun magistrații, descriind un imbroglio „aproape indisolubil” al fondurilor de investiții speculative cu efect de pârghie, al băncilor, instituțiilor de credit, persoanelor fizice și juridice.

Doi ani de investigații asupra meandrelor companiilor offshore au dus la diverse acuzații împotriva a zece protagoniști, inclusiv un proeminent cardinal italian aflat în dizgrație. Fraude, delapidări, abuz de putere, spălare de bani, corupție, extorcare…

Un coșmar pentru reputația bisericii

Cazul este jenant pentru Biserică, deoarece evidențiază utilizarea imprudentă a fondurilor anuale de donații dedicate acțiunilor caritabile ale Papei. Citind elementele anchetei sunt descriși doi oameni de afaceri, care ar fi profitat de incompetența financiară a Secretariatului de Stat al Vaticanului, guvernul bisericii catolice.

Cu un preț de cumpărare supraevaluat, o ipotecă ascunsă și un Sfânt Scaun lipsit de mult timp de orice control, chiar și victimă a extorcării, achiziția imobilului londonez a devenit un coșmar pentru reputația bisericii, scrie Boursorama.

Minciunile lui Mincione

Întregul lanț de decizii al Secretariatului de Stat va fi disecat. Pentru că printre zece acuzați, jumătate au lucrat în Vatican în timpul achiziționării în două faze a clădirii de 17.000 m2 situată la 60 Sloane Square, în elegantul cartier londonez Chelsea.

În 2013-2014, Secretariatul de Stat a împrumutat peste 200 de milioane de dolari (166 milioane de euro la acea vreme, în special de la Credit Suisse) pentru a investi în fondul luxemburghez „Athena” al unui om de afaceri italiano- elvețian care locuiește la Londra, Raffaele Mincione.

Raffaele Mincione folosește banii Bisericii pentru „operațiuni speculative”, cum ar fi cumpărarea băncilor italiene cu probleme. Sfântul Scaun, care suferă pierderi și nu are control asupra naturii investițiilor, va decide patru ani mai târziu, la sfârșitul anului 2018, să pună capăt acestei alianțe.

Un nou intermediar, Gianluigi Torzi, este ales să negocieze cu Raffaele Mincione, care va obține 40 de milioane de lire sterline de la Sfântul Scaun, astfel încât acesta din urmă să devină proprietar 100%.

Torzi va prelua controlul asupra proprietății (datorită acțiunilor cu drept de vot) sub barba Vaticanului și va merge chiar până la a extorca cu 15 milioane  Secretariatul de Stat (teoretic proprietarul legitim) în negocierea plecării sale, potrivit rechizitoriului.

Sfântul Scaun a cheltuit în final aproximativ 350 de milioane de euro pentru a achiziționa proprietatea.

Două persoane i-ar fi ajutat în mod deosebit pe Mincione și Torzi, în schimbul mitei: Enrico Crasso, de naționalitate elvețiană și fost bancher al Credit Suisse, timp de decenii consultant financiar al Secretariatului de Stat al Vaticanului și Fabrizio Tirabassi, un funcționar italian al Secretariatului care se ocupa de investiții.

Cardinalul Becciu riscă beciul

Tot în fața instanței va fi adus – o premieră pentru un cardinal – și Angelo Becciu, care era în 2014 „Înlocuitor al Secretariatului de Stat”, numărul doi în Vatican și echivalentul unui ministru de interne aflat în contact permanent cu papa Francisc.

De asemenea, va fi chemat și fostul său asistent, părintele Mauro Carlino, precum și cei doi foști lideri ai autorității financiare a Vaticanului (AIF, de atunci restructurată și redenumită), elvețianul René Brülhart și italianul Tommaso Di Ruzza.

În cele din urmă, procesul va analiza un alt dosar separat, legat și el de cardinalul Becciu: finanțarea cu 825.000 de euro a afacerii fratelui său din fonduri de la episcopatul italian și de la Secretariatul de Stat, pentru activități, eventual, caritabile.