Olanda, noua locomotivă a UE?

Aceleași patru partide. Același premier. Probabil în mare parte aceiași miniștri. Cu toate acestea, a patra coaliție de guvernământ condusă de liberalul Mark Rutte a luat un ton cu totul diferit când vine vorba de locul Olandei în Uniunea Europeană.

Noul acord politic sugerează că Haga nu va mai acționa ca o frână pentru UE, ci va prelua rolul de locomotivă –  deținut “tradițional” de Germania.

Entuziasmul Olandei pentru Europa, o premieră, poartă amprenta Democrats 66, partidul pro-european de stânga care a fost marele câștigător al alegerilor. Marii învinși sunt creștin-democrații mai eurosceptici. Autoritatea lui Rutte a fost slăbită de scandalul beneficiilor care a doborât cel de-al treilea guvern al său și, cameleonic, are ocazia să se reinventeze, potrivit Financial Times.

Adio frugalității!

Dar noua poziție olandeză este, de asemenea, o reflectare a modului în care incertitudinea geopolitică, pandemia și Brexitul au „întărit nevoia de solidaritate și acțiune colectivă în cadrul UE”, spune Catherine de Vries, profesor la Universitatea Bocconi.

Olandezii au preferat să dea lecții altor guverne ale UE despre disciplina fiscală, dar acum sunt gata să deschidă robinetele de cheltuieli. Guvernul viitor va crește cheltuielile pentru locuințe, educație, îngrijirea copiilor și apărare.

Împrumutul suplimentar va împinge datoria olandeză cu puțin peste limita de 60% a UE. Comparativ, Italia înregistrează un procent de 155%, iar Grecia 206%.

Acordul echivalează cu un „adio frugalității”, comentează Marcel Klok, economist senior la ING. Cele patru partide din coaliție spun că sunt deschise „modernizării” regulilor fiscale ale UE, atâta timp cât acestea promovează sustenabilitatea fiscală și convergența economică. Este vag, dar în conformitate cu abordarea ceva mai flexibilă promisă de noul guvern de coaliție german.

După plecarea Marii Britanii din UE, Olanda a acționat ca lider al așa-ziselor state frugale care se opun cheltuielilor mari,  împărțirii riscurilor sau reducerii regulilor fiscale ale blocului.

Cea de-a patra administrație a lui Rutte dorește să devină un susținător al integrării mai profunde, cum ar fi încetarea veto-urilor naționale în politica externă, consolidarea rolului parlamentului european și crearea de taxe pe carbon și digitale la nivelul Uniunii.

Acordul de coaliție este presărat cu referiri la “autonomia strategică a UE” și la modul în care ar trebui să-și folosească puterea economică în mod comun prin investiții, instrumente echitabile și politică industrială inteligentă.

“Asistăm în prezent la o reducere a euroscepticismului în politica olandeză”, explică de Vries. “Rutte s-a gândit că ar putea câștiga mai mult dacă ar renunța la tonul dur și protecționist la adresa UE”.