Occidentul întoarce spatele Ucrainei, România își sacrifică interesele

Potrivit Institutului Kiel din Germania, cele mai mari șase țări europene nu au dat Kievului niciun nou ajutor militar luna trecută, fiind pentru prima dată de la începutul conflictului (24 februarie) când se întâmplă asta. Cu excepția Spaniei, a Franței, Germaniei și Italiei, nici măcar Marea Britanie și Polonia nu s-au grăbit în iulie să-și asume noi angajamente față de Ucraina, ceea ce este destul de surprinzător având în vedere că la nivel declarativ vorbim despre niște politicieni extrem de vocali.

S-ar părea că Occidentul are acum alte preocupări și a ales să abandoneze tacit Kievul. România, în schimb, continuă să facă jocurile stăpânirii americane și își ignoră propriile interese sociale și economice.

UE are bani, dar nu pentru Zelenski

De la Bruxelles, Ucrainei i s-a promis un ajutor financiar consistent, dar în realitate nu-i decât o fărâmă din fondul de recuperare pandemică estimat la 800 de miliarde de euro. Iar banii care au ajuns la Kiev reprezintă, de fapt, împrumuturi și subvenții!

Există multe motive pentru ceea ce pare a fi o „abandonare” treptată a cauzei ucrainenene, iar faptul că Transparency International acordă Kievului un indice ridicat de corupție poate juca un rol important. Apoi, la fel de adevărat este că până la 70% din fluxul uriaș de arme livrate nu a ajuns niciodată în dotarea militarilor, ci a luat drumul străinătății, rachetele Javelin, de execmplu, fiind vândute pe piața neagră; chiar secretarul general al Interpol, Jurgen Stock, a avertizat cu privire la pericolele pe care le prezintă o astfel de situație.

Nu în ultimul rând, contează și realitatea dezvăluită de observatorii independenți ai Amnesty International – Ucraina a militarizat încă de la început zonele rezidențiale, ca parte a tacticii scutului uman, punând în pericol viețile civililor. Cum era de așteptat, UE alege să se delimiteze de această poveste care începe să miroasă urât…

Calea către pace înseamnă oprirea înarmării

Aparent, țările europene încep să înțeleagă faptul că drumul către pace în Ucraina înseamnă oprirea înarmării.

Privind din punct de vedere realist, este posibil ca avansul rus să-i fi descurajat pe liderii europeni în a menține cheltuieli ridicate pentru un conflict militar care nu-i privește în mod direct și pe care deja mulți politicieni îl consideră pur și simplu pierdut.

Dar mai mult decât realismul geopolitic, există factorul pragmatic direct: Europa nu poate promite Kievului mai mult decât o face în prezent pur și simplu pentru că nu are de unde să-i ofere mai mult! În schimb, americanii, britanicii și polonezii merg mai departe cu sprijinul militar deoarece tratează chestiunea ucraineană ca pe o urgență națională și își mobilizează forțele de producție pentru a satisface această cerere. Însă chiar și în cazul lor la mijloc nu-i vorba decât despre interese strategice și economice.

„Generalul Iarnă” sperie mai tare decât Rusia

UE, în schimb, are alte priorități, care fac imposibilă acordarea unui ajutor mai mare Kievului. Deja prin marile cancelarii din Vest se vorbește că, oricât de mult ar îngrijora soarta Ucrainei, conflictul de acolo rămâne, totuși, o chestiune străină și nu (mai) poate fi o prioritate pentru Europa. Dacă SUA, Marea Britanie și Polonia fac totul pentru a ajuta Ucraina, este pentru că aceste țări mențin o rivalitate geopolitică și ideologică acerbă cu Rusia, ceea ce nu este cazul în Europa.

Pe măsură ce iarna se apropie de Europa, și vine însoțită de 1. Criza energetică, 2. Recesiune, 3. Inflație, 4. Criza refugiaților (inclusiv cei din Ucraina), s-ar putea să vedem UE schimbând radical tonul în dialogul cu Volodimir Zelenski. Deja elitele din Vest încep să se teamă de izbucnirea unei „primăveri europene”, iar gândul că nemulțumirea socială se va revărsa și asupra lor nu-i deloc liniștitor; în Germania, de exemplu, intelectualii din societatea civilă au strâns mii de semnături într-o petiție care urmărește să pună capăt ajutorului militar oferit Ucrainei.

Pe de altă parte, un articol recent publicat de New York Times sub semnătura lui Thomas Friedman a expus lipsa de încredere pe care Casa Albă începe să o aibă în președintele Zelenski. Iar de la Pentagon vin tot mai multe mesaje referitoare la imposibilitatea ca ucrainenii să-i alunge pe ruși de pe teriitoriile ocupate.