În 2001, inamicul absolut al Occidentului se chema Al-Qaida, în spatele figurii temutului Osama Bin Laden. După 20 de ani de război, eşecul poate fi cu greu contestat: jihadismul a făcut metastaze, grupările sunt în acelaşi timp mai numeroase şi mai bine distribuite geografic.
Ruinele Turnurilor Gemene încă fumegau atunci când preşedintele George W. Bush lansa “cruciada” sau “războiul” împotriva terorismului.
Ținta era regimul talibanilor în Afganistan, vinovat de a fi lăsat Al-Qaida să pregătească atentatul cu cele mai multe victime comis vreodată împotriva unui stat occidental.
După doi ani, Bush afirma în ianuarie 2003, în tradiţionalul discurs prezidenţial despre starea Uniunii: “În Afganistan, noi am contribuit să eliberăm poporul oprimat şi vom continua să-l ajutăm să-şi facă o ţară sigură și să-şi reconstruiască societatea”.
Dar Bush s-a înșelat amarnic: talibanii au recucerit Kabulul. Noii stăpâni ai Afganistaului au umilit armata SUA și sunt foarte apropiați de islamiștii ultraradicali Al-Qaida.
Americanii “au reuşit să-l ucidă pe Bin Laden, dar, dacă obiectivul era să pună capăt jihadismului transnaţional, atunci este un eşec total”, spune Assaf Moghadam, analist la Institutul internaţional pentru contraterorism (ICT) din Israel, citat de AFP.
Washington Center for Strategic and International Studies (CSIS) a estimat în 2018 că numărul grupurilor jihadiste active (67) a fost la cel mai înalt nivel din 1980.
Numărul luptătorilor varia între 100.000 și 200.000, adică o creștere cu 270% față de estimările din 2001.
Având în vedere cheltuielile suportate (fără îndoială mai mult de un trilion de dolari doar de către americani în Afganistan), rezultatele sunt dezastruoase și indică erori evidente.
Răsturnarea regimului irakian al lui Saddam Hussein în 2003 este citată în mod regulat drept o greșeală majoră. „A permis Al-Qaida să se resusciteze, ceea ce a pus bazele pentru crearea grupului Statului Islamic”, a declarat Seth Jones, expert în terorism la CSIS.
Un jihadism cu două capete
Observatorii descriu o strategie care a privilegiat confruntarea, fără a ţine suficient cont de climatul în care prosperă jihadismul: război, haos, proastă guvernare și corupţie.
„Conflicte precum cel din Siria pot mobiliza și radicaliza mii de luptători într-o perioadă scurtă de timp”, notează Tore Hamming, cercetător în cadrul Departamentului de Studii de Război de la King’s College din Londra. „Problema majoră nu este militară”, adaugă el. „Unul dintre cele mai puternice mecanisme pentru a preveni recrutarea militanților islamiști este de a oferi oamenilor alternative mai bune. Armele nu fac asta ”.
La douăzeci de ani după 11 septembrie, peisajul s-a schimbat: modelul Al-Qaida era un jihadism monocefal – acum este bicefal de la crearea SI şi proclamarea “califatului” în teritorii din Irak şi Siria, urmată de cinci ani (2014-2019) de atrocităţi transmise în direct pe reţelele sociale.
Extinderea amenințării
Extinderea geografică a amenințării jihadiste s-a schimbat, de asemenea. Dacă grupurile erau limitate la Orientul Mijlociu, acum lovesc în cele patru colțuri ale Africii, în cea mai mare parte a lumii arabe, precum și în Asia de Sud și de Sud-Est.
“Nu mai vorbim despre un mic număr de oameni care trebuie puşi pe o listă de supraveghere. Ameninţarea a făcut metastaze. Există un număr mai mare de regimuri, în zone dispersate, care se confruntă cu extremismul violent”, subliniază Assaf Moghadam.
Noua ordine mondială
Africa a devenit astfel noua frontieră a jihadismului între Sahel şi Maghreb, Somalia şi Libia, Mozambic şi Republica Democratică Congo (RDC). O expansiune care rezonează, din nou, ca un eșec.
Dar, şi de partea occidentală, vremurile s-au schimbat. Ordinea mondială s-a transformat. 11 septembrie a proclamat, de pe o zi pe alta, terorismul islamist ca “inamicul numărul unu” al SUA şi aliaţilor lor. De atunci, tensiunile s-au amplificat cu Iranul, Rusia şi mai ales China.
Nici Al-Qaida şi nici SI nu par să aibă mijloacele de a lovi imediat Occidentul printr-un atentat în masă, aşa cum s-a întâmplat la Paris la 13 noiembrie 2015.
Dar poliția și serviciile de informații sunt copleșite de ‘lupii solitari’ şi alţi militanţi izolaţi, unii născuţi chiar în ţările pe care le lovesc, adesea radicalizaţi pe internet şi care ucid după bunul plac.
După 20 de ani, amenințarea jihadistă nu a fost înfrântă, ci s-a schimbat, a suferit mutații.Aceasta va fi provocarea anilor ce vin.