Sancțiunile individuale împotriva elitelor ruse riscă să fie ineficiente.
Până acum, pedepsele aliaților occidentali au vizat economia Rusiei: suspendarea proiectului gazoductului Nord Stream 2, exluderea parțială a băncilor rusești din rețeaua financiară Swift, înghețarea fondurilor de la Banca Centrală a Rusiei etc.
Dar UE, SUA și Marea Britanie încearcă să lovească la buzunare și elitele rusești, țintind individual câteva sute de personalități de frunte active în domeniul politic (miniștri, deputați) sau oligarhi apropiați de Kremlin.
Aceste măsuri urmăresc să-i pună sub presiune pentru a-și retrage sprijinul pentru operațiunea militară condusă de Vladimir Putin în Ucraina. Dar ele rămân esențial simbolice, notează Le Monde, pentru că spațiul de manevră al europenilor și americanilor în acest domeniu rămâne limitat.
Uniunea Europeană poate lua puține forme distincte de sancțiuni individuale împotriva acestor personalități ruse.
Restricții de călătorie
Persoanei sancționate i se interzice intrarea pe teritoriul UE, chiar și pentru un tranzit scurt în timpul unei călătorii.
Companiile aeriene ar trebui să verifice în momentul îmbarcării dacă pasagerii săi nu sunt supuși sancțiunilor.
În cazul în care persoana sancționată reușește totuși să treacă, folosind un avion privat sau pe ruta terestră, ar fi la cheremul unui control vamal sau al poliției. Fără viză, ar fi trimisă imediat înapoi în Rusia.
Înghețarea activelor
Persoana sancționată nu mai are acces la conturile sale în băncile europene, nu mai poate efectua tranzacții cu instituții europene, nici nu mai poate primi venituri de la entități europene.
Băncile europene ar trebui să verifice zilnic lista persoanelor sancționate și să blocheze toate tranzacțiile care le privesc.
Bunurile și averile, într-o zonă gri
Persoana sancționată nu mai are dreptul de a profita din bunurile sale situate pe pământ european (imobile, iahturi, avioane private, opere de artă etc), prin vânzarea sau închirierea acestora.
Concret, unui notar european îi este interzis să vândă o casă aparținând unei persoane sancționate, iar băncile trebuie să blocheze orice chirii primite în cazul în care proprietatea este închiriată.
Cu toate acestea, contrar credinței populare, înghețarea bunurilor nu echivalează cu o confiscare. De exemplu, legea nu autorizează statul francez să sechestreze un apartament parizian, o cabană din Megeve sau un iaht de pe Coasta de Azur aparținând unei persoane sancționate și nici fondurile stocate în conturile sale bancare.
Confiscarea corectă ar necesita o hotărâre judecătorească de lungă durată, bazată pe dovezi de abatere financiară (spălare de bani sau corupție) – în timp ce sancțiunile decise în ultimele zile sunt decizii politice discreționare, justificate de sprijinul persoanelor sancționate pentru politică beligerantă a Kremlinului.
Concret, bunurile înghețate rămân într-o zonă gri până la ridicarea sancțiunilor. Nimic nu-l împiedică pe sancționat să împartă unele bunuri cu prieteni sau rude.
Una dintre dificultățile majore este că nimeni nu este capabil să cuantifice, până în prezent, toate activele și bunurile europene deținute de elitele ruse vizate de sancțiuni.
Se știe că mulți oligarhi au investit de ani de zile în Europa de Vest – în special la Londra, pe Coasta de Azur sau în Spania.
Activele înghețate ar trebui, așadar, să se ridice la miliarde de euro, dar cei mai importanți politicieni și oligarhi le ascund folosind diferite tertipuri financiare.
Însuși Vladimir Putin, considerat unul dintre cei mai bogați oameni din lume, nu ar deține aproape niciun bun în nume propriu.
