Drapelul SUA, fluturat deasupra Kremlinului. Dezarmare nucleară și Pepsi contra vodcă

Ceea ce părea de neimaginat, fără vreo legătură cu operațiuni militare, a avut loc în plin Război Rece. O singură dată în istorie a fost ridicat drapelul american deasupra Kremlinului. Și nu a fost o scenă dintr-un film sau gestul unui artist provocator. Steagul SUA a fost arborat la ordinul conducătorului suprem al Uniunii Sovietice, Leonid Brejnev, și, timp de nouă zile, a vânturat în Piața Roșie, în văzul tuturor.

În mai 1972, a avut loc cel mai semnificativ eveniment din cadrul „detensionării” – reducerea temporară și mult așteptată a gradului de agresiune dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică.

Vizita lui Nixon la Moscova

Este vorba de prima vizită oficială a președintelui Statelor Unite, Richard Nixon, pe pământul sovietic.

Vizita a fost precedată de o serie de evenimente care au durat cinci ani. În ianuarie 1967, Statele Unite și URSS au convenit să lucreze împreună la proiectul Soyuz-Apollo – celebra „strângere de mână în spațiu” între astronauții celor două superputeri, într-o misiune spațială comună.

În luna iunie a aceluiași an, primul-ministrul al URSS, Alexei Kosîghin, a vizitat Statele Unite, iar în decembrie, Institutul pentru Statele Unite și Canada a apărut la Academia Sovietică de Științe. Va fi taxat mai târziu ca „teren de reproducere a liberalismului”.

În 1969, la Helsinki, au început negocierile strategice sovieto-americane privind limitarea armelor, iar în septembrie 1971 a fost deschisă o linie directă între Kremlin și Casa Albă. Pe scurt, ambele superputeri erau convinse că cursa armamentelor nucleare trebuia să se încheie cât mai curând posibil – și au început să construiască poduri.

„Uite cât de obraznic a ajuns Nixon. Este nevoie de o bombă!”

Această tendință a dus în cele din urmă la prima vizită oficială a președintelui Statelor Unite, Richard Nixon, în URSS. Datele și agenda discuțiilor au fost convenite. Dar în ultimul moment, planurile au fost amenințate: la începutul lunii mai, Statele Unite au bombardat masiv cele două orașe mari din Vietnam – Hanoi și Haiphong. Sovieticii erau furioși.

Anatoli Cerniaiev, înalt funcționar al Departamentului internațional al Comitetului central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, și-a amintit că se afla în biroul lui Brejnev când prim-ministrul Kosîghin i s-a adresat acestuia din urmă.

„Uite cât de insolent a ajuns Nixon! Nenorocitul! Ascultă, Leonid, ce-ar fi dacă dacă amânăm vizita lui? Este nevoie de o bombă!”.

La care Brejnev a obiectat: „O bombă este o bombă, dar cui îi va face mai mult rău?”. Astfel, Nixon a fost așteptat la Moscova, la 22 mai 1972.

Aterizarea Air Force One la Moscova

Richard Nixon a fost întâmpinat pe aeroportul Vnukovo de Brejnev însuși, de prim-ministrul Kosîghin și de mâna dreaptă a lui Brejnev, Nikolai Podgornîi, președintele prezidiului Sovietului Suprem.

Partea sovietică s-a gândit la toate, până în cele mai mici detalii, acordând atenție chiar aspectului aeroportului. Brejnev a cerut ca aerodromul să nu pară prea gol. Drept urmare, pe lângă oficiali și garda de onoare formată din reprezentanți ai celor trei ramuri ale armatei, așa cum prevede protocolul, o mulțime de tineri au fost aduși acolo. Totodată, s-a decis să renunțe la afișele cu lozinci precum „Prietenie” și „Să nu facem război, ci comerț”, organizatorii limitându-se la arborarea drapelelor americane și sovietice.

De la aeroport, cortegiul cu Nixon s-a îndreptat spre Kremlin, de-a lungul unui itinerariu strict controlat. După cum și-a amintit celebrul traducător Viktor Suhodrev, „vocea URSS” în negocierile oficiale cu Washingtonul, Bulevardul Lenin și alte străzi care duceau la Kremlin au fost, de asemenea, împodobite cu steaguri sovietice și americane.

„Desigur, nu erau mulțimile entuziaste de moscoviți adunați de obicei la întâmpinarea reprezentanților statelor prietene. În plus, chiar și trecătorilor ocazionali nu li sa permis să se apropie de marginile trotuarelor. Toate acestea fuseseră convenite în prealabil ”, a scris Suhodrev.

În biserică, enoriașii erau ofițeri KGB

Nixon a fost instalat în Kremlin, într-un apartament de lângă Armurerie. Deasupra Kremlinului, pentru prima dată în istorie a fost arborat drapelul Statelor Unite ale Americii.

În timpul unei vizite de o zi la Leningrad (astăzi Sankt-Petersburg) Nixon nu a remarcat străzile pustii: pe oriunde trecea cortegiul său, nu exista un trecător și toate străzile adiacente fuseseră blocate de camioane

Când s-a întors la Moscova și a vizitat Biserica Baptistă (vizită convenită anterior), nu a găsit acolo decât enoriași tineri în timpul slujbei.

După cum s-a dovedit mai târziu, enoriașii obișnuiți nu aveau voie să se apropie de biserică în acea zi. În interior erau doar ofițerii KGB „în civil”.

Și aceasta a fost una dintre măsurile pregătitoare cele mai inofensive: pentru o vedere mai bună din apartamentele lui Nixon din Kremlin, de exemplu, o întreagă zonă rezidențială istorică a fost demolată pentru a nu împiedica vederea unui conac clasic din secolul al XVIII-lea.

Dezarmare nucleară și Pepsi contra vodcă. Coca-Cola, prea decadentă

Richard Nixon a stat nouă zile în Rusia. Viața la Kremlin nu a fost ușoară: Nixon, de teama interceptării, a trebuit să vorbească cu asistenții săi din limuzina prezidențială adusă din Statele Unite. Dar vizita însăși a dat roade.

La 29 mai, ultima zi a vizitei, Brejnev și Nixon au semnat opt ​​documente importante, inclusiv Tratatul ABM și Tratatul SALT-1, un acord privind non-ingerința în afacerile interne și acordurile bilaterale privind cooperarea în domeniul științific, spațial, medical și protecției mediului.

Unul dintre rezultatele vizitei a fost un acord între guvernul sovietic și Pepsico pentru a construi o fabrică Pepsi-Cola lângă Soci, în schimbul dreptului exclusiv de a vinde vodcă Stolicinaia în Statele Unite.

Apropo, compania Coca-Cola se lupta și ea pentru contractul profitabil, dar în URSS, încă de la sfârșitul anilor 1940, marca fusese un simbol al „Occidentului corupt”, pe când puțini oameni știau atunci de Pepsi, scrie Russia Beyond.

Școlarii sovietici mai sperau că va fi construită și o fabrică de gumă de mestecat, dar asta nu s-a întâmplat. „Detensionarea” s-a încheiat în 1979 – odată cu invazia trupelor sovietice în Afganistan.