Zăcământul de gaze Groningen din Olanda este cel mai mare din Uniunea Europeană și unul dintre cele 10 cele mai mari din lume. Rezervele sale disponibile, aproximativ 500 de miliarde de metri cubi, sunt echivalente cu toate nevoile UE pentru un an.
Este exact genul de resursă economică prețioasă care ar fi în mod normal în centrul atenției într-o criză energetică precum cea care afectează astăzi regiunea. Fiecare moleculă de gaz contează într-un moment în care Europa se străduiește să rupă legăturile cu Rusia – sursa a aproximativ 40% din consumul de gaz al UE.
Dar nu este ceea ce se întâmplă. Producția de la Groningen este de fapt în curs de diminuare în vederea opririi ei anul viitor, ca parte a unui angajament de lungă durată de a aborda riscurile de cutremur și daunele aduse mediului. Nederlandse Aardolie Maatschappij BV, o întreprindere a Shell Plc și Exxon Mobil operează câmpul și este obligată să respecte limitele actuale de producție. Statul olandez este coproprietar.
Acesta este unul dintre numeroasele paradoxuri energetice europene care merită să fie reconsiderate în urma invaziei lui Vladimir Putin în Ucraina. Groningen a renunțat la 54 de miliarde de metri cubi de gaz pe an (din 2013) crescând dependența față de Rusia. Iar acum, această dependență trebuie să fie desprinsă cu mare viteză și costuri ridicate, punând la grea încercare unitatea, moralul și finanțele europene.
Potrivit analiștilor Bloomberg, prețurile în creștere ale energiei înseamnă că valoarea rezervelor rămase la Groningen ar putea fi de aproximativ 450 de miliarde de dolari (sau 900 de miliarde de dolari pe baza vârfului înregistrat la începutul acestui an).
Europa nu dispune de timp. Putin blochează livrările de gaze către țările care nu respectă regulile sale, inclusiv Olanda. Economia globală slăbește, iar prețul energiei este un factor cheie. Groningen se află chiar acolo: revenirea la o producție de până la 20 de miliarde de metri cubi pe an ar fi, teoretic, ca și cum ar fi „apăsat un comutator”, spune Rene Peters de la organizația de cercetare în domeniul energiei TNO. „Obstacolul este acceptarea politică”.
Dacă războiul nu poate schimba în totalitate politica de pompare a mai multor combustibili fosili într-o regiune predispusă la cutremure, ar trebui cel puțin să existe o mai mare recunoaștere a necesității de a planifica pentru viitor și de a ajuta Europa în ansamblu. Jilles van den Beukel, analist la HCSS, sugerează să se apeleze în mod special la Groningen pentru a atinge obiectivele la nivelul UE de 80% din capacitatea de stocare prevăzută pentru luna noiembrie. Cu cât mai mult gaz este stocat, cu atât mai puțină dependență de importurile de gaze.
În timp ce liderii europeni se îndreaptă spre țări din Algeria până în Azerbaidjan pentru a-și asigura mai multe surse de aprovizionare cu energie, ar trebui să se uite mai aproape de casă.
E cu adevărat dublu decat rezervele de gaz romanesc din Marea Neagra.