O poveste italiană. De ce Giorgia Meloni se ia la harță cu moștenitorul dinastiei Agnelli

Familia Agnelli, al cărei producător auto Fiat a angajat peste 170.000 de persoane în anii 1970, a fost regalitatea industrială italiană timp de peste un secol, curtată de guvernele succesive prin stimulente și politici favorabile.

Acum nu mai este cazul. Premierul de dreapta Giorgia Meloni l-a atacat pe John Elkann, urmașul familiei, și pe succesorul Fiat-Chrysler, Stellantis – rebranduit după ce grupul a fuzionat cu francezii de la PSA în 2021.

Meloni a  exprimat parțial frustrarea de a nu putea influența procesul decizional din cauza lipsei unei participații și a unui loc în consiliul de administrație, spre deosebire de guvernul francez, potrivit Financial Times. Dar, cu alegerile europene la orizont, a profitat, de asemenea, de temerile alegătorilor cu privire la riscul ca multinaționalele să transfere locurile de muncă în străinătate.

„Provocări precum electrificarea și automatizarea nu pot fi abordate decât de marile grupuri europene, ceea ce a fost rațiunea pentru crearea Stellantis”, a declarat Valentina Meliciani, profesor de economie la Universitatea Luiss. „Dar acest lucru nu înseamnă că guvernul italian nu ar trebui să nu fie preocupat de menținerea nivelurilor de producție internă.”

Exor, holdingul familiei Agnelli, cu active în valoare de 33 de miliarde de euro în 2023, deține o participație de 14,2% în grupul auto listat la Paris, ceea ce îl face cel mai mare acționar al acestuia, iar drepturile sale de vot ar urma să crească până la 25% conform statutului Stellantis. Fiat a fuzionat cu grupul american Chrysler în 2014.

„Grupul este o parte foarte importantă a istoriei industriale a țării și asta înseamnă că trebuie să avem curajul de a critica alegerile făcute de conducere și de proprietarii săi dacă acestea sunt departe de interesul național italian”, a declarat Meloni miercuri în parlament.

Deși guvernul a atacat anterior băncile și „speculatorii internaționali” pentru că dau prioritate profitului în detrimentul oamenilor, aceasta a fost prima dată când a vizat direct unul dintre cele mai mari grupuri industriale din Italia.

Printre investițiile Exor se numără automobilele Ferrari și Maserati, producătorul de echipamente agricole CNH Industrial, producătorul de vehicule comerciale Iveco, clubul de fotbal Juventus și grupul media GEDI, editorul ziarelor italiene La Repubblica și La Stampa. Exor este, de asemenea, cel mai mare acționar al revistei The Economist, iar anul trecut a preluat o participație de 15% în grupul olandez Philips.

În contextul alegerilor europene din iunie, politicienii populiști și de dreapta speră să obțină sprijinul alegătorilor promițând să apere locurile de muncă și să acorde prioritate intereselor italiene. „Dacă vrei să vinzi o mașină pe piața mondială ca fiind o bijuterie italiană, ei bine, atunci, acea mașină trebuie să fie produsă în Italia”, a subliniat Meloni.

Apoi a mers mai departe, spunând că fuziunea cu PSA a fost de fapt „o preluare de către francezi și nu este întâmplător faptul că un reprezentant al guvernului francez face parte din consiliul de administrație al Stellantis, iar interesele franceze sunt evaluate mai mult decât cele italiene”.

Elkann a respins anul trecut o investiție directă din partea statului italian, în timp ce Franța deține o participație de 6,1% în grup prin intermediul băncii de stat Bpifrance.

„Italia cheltuiește mult mai puțini bani decât orice altă mare țară europeană pentru a sprijini vehiculele electrice”, a declarat directorul general al Stellantis, Carlos Tavares, care a intrat în conflict și cu guvernul francez în trecut. „Consecința este că pierdem produse de fabricație în Italia”.

Meloni dorește ca grupul să își mărească producția de autovehicule în Italia la un milion, de la 750.000 în prezent.