Asia Centrală este un punt strategic ale interselor celor două puteri.Controlată în trecut de Rusia sovietică, zona este formată din cinci țări bogate în hidrocarburi: Kazakastan, Uzbekistan, Turkmanistan, Tadjikistan și Kirgazistan.
Lansând noua sa strategie în Asia Centrală în februarie, secretarul de stat american, Mike Pompeo, a vizitat regiunea într-una din singurele sale trei călătorii în străinătate de la izbucnirea Covid-19. În plus, SUA a folosit rutele fostelor republici URSS pentru transferul de trupe militate spre Afganistan, când accesul prin Pakistan a fost perturbat. China nu va ceda acest vast spațiu asiatic, Beijingul este cel mai mare investitor și partener comercial cu aceste țări, deoarece are nevoie de energie, minerale și materii prime de la ele. Numai în Kazahstan, China a investit peste 70 de miliarde de dolari, în principal în sectorul petrolului. Turkmanistanul exportă majoritatea gazului în China.
Volumul angajamentului economic de la Beijing, care asigură condiții favorabile pentru sine, se traduce într-o influență politică și de securitate. În același timp, Rusia își vede pierdut controlul asupra fostelor sale republici. Statele Unite par să realizeze că dacă nu vor deveni mai active în zonă, mai ales după anunțata ieșire din Afganistan, vor pierde o zonă strategică la frontierele ruso-chineze. Cu excepția unei eventuale cooperări împotriva terorismului, Washingtonul nu are prea multe de împărțit cu Beijingul și Moscova. Mike Pompeo a avertizat statele regionale cu privire la cooperearea cu China, însă nu a oferit alternative realiste.
Mai există un scenariu periculos pentru SUA – dacă Asia Centrală este un imens rezervor de materii prime și de energie pentru China, Rusia deține ea însăși resurse uriașe și este mai mult interesată să-și extindă în zonă influența sa politică și militară, așa că cele două țări se vor putea sprijini reciproc împotriva americanilor.