Asia Centrală este un punt strategic ale interselor celor două puteri.Controlată în trecut de Rusia sovietică, zona este formată din cinci țări bogate în hidrocarburi: Kazakastan, Uzbekistan, Turkmanistan, Tadjikistan și Kirgazistan.
Lansând noua sa strategie în Asia Centrală în februarie, secretarul de stat american, Mike Pompeo, a vizitat regiunea într-una din singurele sale trei călătorii în străinătate de la izbucnirea Covid-19. În plus, SUA a folosit rutele fostelor republici URSS pentru transferul de trupe militate spre Afganistan, când accesul prin Pakistan a fost perturbat. China nu va ceda acest vast spațiu asiatic, Beijingul este cel mai mare investitor și partener comercial cu aceste țări, deoarece are nevoie de energie, minerale și materii prime de la ele. Numai în Kazahstan, China a investit peste 70 de miliarde de dolari, în principal în sectorul petrolului. Turkmanistanul exportă majoritatea gazului în China.
Volumul angajamentului economic de la Beijing, care asigură condiții favorabile pentru sine, se traduce într-o influență politică și de securitate. În același timp, Rusia își vede pierdut controlul asupra fostelor sale republici. Statele Unite par să realizeze că dacă nu vor deveni mai active în zonă, mai ales după anunțata ieșire din Afganistan, vor pierde o zonă strategică la frontierele ruso-chineze. Cu excepția unei eventuale cooperări împotriva terorismului, Washingtonul nu are prea multe de împărțit cu Beijingul și Moscova. Mike Pompeo a avertizat statele regionale cu privire la cooperearea cu China, însă nu a oferit alternative realiste.
Mai există un scenariu periculos pentru SUA – dacă Asia Centrală este un imens rezervor de materii prime și de energie pentru China, Rusia deține ea însăși resurse uriașe și este mai mult interesată să-și extindă în zonă influența sa politică și militară, așa că cele două țări se vor putea sprijini reciproc împotriva americanilor.
America nu poate fi invinsa militar clasic decat prin blocaj Nato si o alianta superioara ei de tipul Rusia-China-India-Turcia. Fara un membru din interior de tip Cal Troian nu poti demobiliza decat hibrid sau murdar gen covid si Crimeea. Am zis demobiliza si nu invinge.
Cele 4 tari insumeaza 3 miliarde de cetateni. O armata de 10x mai mare ca Sua. Iar America nu e Moldova lui Ștefan…
Când a fost să moară Ștefan,
Multă jale-a fost în țară:
Câte brațe-n deznădejde
Către cer nu se-nălțară?
Câte jertfe la altare,
Câtă smirnă și tămâie,
Pentru ca viteazul Ștefan
Viu și teafăr să rămâie!
Se părea că nici pământul
Nu se-ndură să-l primească,
Pe acel ce-a fost preavrednic
Peste tot să-l stăpânească.
Și de groază și durere
S-a cutremurat pământul,
Ca în ziua răstignirii
Celui ce-a vestit cuvântul…
*
Când a fost să moară Ștefan,
Multă jale-a fost în țară.
Cine ar putea să spună
Câte inimi sângerară?
Iarnă grea ca niciodată
Și o foamete cumplită
Se-abătură-n anul cela
Peste țara lui iubită.
Însă nici pe patul morții
Nu putea s-o dea uitării
Cela ce pe drept fusese
Poreclit: Părinte-al Țării…
Lângă patul său chemându-i,
Mângâie pe toți sărmanii,
Plâng și îi sărută mâna
Văduvele și orfanii.
Plâng și-l binecuvântează,
Și se-ntorc pe la căminuri,
Iar boierii zi și noapte
Stau la patul său de chinuri…
*
Când a fost să moară Ștefan,
Multă jale-a fost în țară:
Lângă patul său de chinuri
Toți boierii s-adunară.
În ceardac cerând să-l ducă,
A luat în mâini ocheana,
Să mai cate încă-odată
La Moldova lui, sărmana!
Și de ce-a văzut într-însa
L-a cuprins întâi fiorul —
În ocheana fermecată
El citise viitorul!
Veacuri negre, de urgie,
Și de lupte, și de jale,
S-arătară, într-o clipă,
Fulgerând privirii sale…
*
Vis e însă, ori aieve?
Dinspre Olt, urcând, zărește
Un vultur măreț ce-ntinde
Aripile — și-adumbrește
Toată Țara Muntenească
Și Moldova și Ardealul…
Vai! dar noapte și mai oarbă
Își aruncă-n urmă-i valul!
Dintr-o dată, fără veste,
Fața iar i se-nsenină:
Pâcla grea deschide iarăși
Gene-albastre de lumină.
Pe câmpia dunăreană
Vede oști române-n zare;
Mândru prinț din țări străine
Merge-n fruntea lor călare…
Cântece de biruință
Cresc și umplu tot văzduhul —
Ștefan-vodă-și dete duhul!…
*
Dar cu dangăt plin de jale
Mii de clopote dau veste:
„Ștefan-Vodă al Moldovei,
Ștefan-Vodă nu mai este!”
Tristă-i mănăstirea Putnei,
Porțile deschise-așteaptă
Strălucit convoi ce vine
Și spre ele-ncet se-ndreaptă.
Este Ștefan. Azi străbate
Cel din urmă drum prin țară,
Dar pe unde trece-acuma,
În măreața zi de vară,
Plânge dealul, plânge valea,
Plâng pădurile bătrâne,
Și norodu-n hohot plânge:
„Cui ne lași pe noi, stăpâne?”
EPILOG
Patru veacuri de durere
Au trecut – și-n noapte-adâncă
Doarme Ștefan, dar și astăzi
Neamu-ntreg îl plânge încă.
Și-l vor plânge codrii veșnic
Fremătând duios din ramuri,
Cât vom fi-n cuprinsul nostru
Tot iloți ai altor neamuri!
Jalnic apele l-or plânge;
Și zadarnic, multă vreme,
Din adânc de văi pierdute,
Triste buciume-or să-l cheme…
Însă când suna-va ceasul
De dreptate pentru țară,
Din mormântu-i va străbate
Vârful sabiei de pară…
Și va fi războiul mare
Între neamurile toate;
Caii, în potop de sânge,
Pân-la coame-or să înoate…
Peste noi atunci pluti-va
Duhul lui Ștefan cel Mare —
Și vom rumpe orice lanțuri,
Vom sfărma orice hotare
Poemul Cand a fost sa moara Stefan de
S. O. IOSIF
Pentru multifunctionali
rumpe- a rupe
caminuri – camine
ocheana-ochean
aieve-aievea
Celui ce-a vestit cuvantul-Iisus
ilot-sclav asuprit, marxistii vor cere cenzura cititi repede