Noua Ordine Mondială: liderii Europei, pelerinaj în China!

Aprilie a debutat în forță și a continuat pe aceeași linie, cu pelerinajul liderilor din Europa în China. Rând pe rând, de la Scholz la Macron, occidentalii s-au ploconit în fața lui Xi Jinping și au ascultat ce are de spus Beijingul în chestiunea mini-războiului ruso-ucrainean. Cum se raportează marile cancelarii din UE la Noua Ordine Mondială și lumea multipolară desenată pe axa Moscova-Beijing, despre asta a fost vorba în pelerinajul Vestului.

Faptul că mari șefi de state și guverne au luat drumul îndepărtatului Orient, în timp ce „Împăratul” Xi continuă să ignore Occidentul se dovedește a fi semnalul care indică accelerarea procesului de schimbare a polilor de putere în lume.

„Europa”, mai degrabă un termen decât o definiție

La fel de reprezentativ pentru faptul că ordinea mondială în ansamblu se află deja în stadiul unei noi formatări radicale este convenționalitatea din ce în ce mai evidentă a terminologiei utilizate, care până de curând părea să reflecte anumite realități politice mai mult sau mai puțin adecvate. În special, se observă că din ce în ce mai multe elemente care însoțesc călătoriile europene în China provoacă involuntar întrebarea: despre ce vorbim, de fapt, când se folosește cuvântul „Europa”? „Europa” a devenit mai degrabă un termen decât o definiție a puterii, bunăstării și eleganței.

Mergând pe aceeași linie, putem formula mai larg această întrebare legitimă și anume: ce realități reflectă termenul „Occident generalizat”? Văzând situația internă a actualului lider al grupului „atlantiștilor” (adică Statele Unite), mulți se întreabă pe cine reprezintă, de fapt, actuala administrație americană pe arena internațională?

Tot ce s-a întâmplat în aprilie, de la coloana de lideri europeni care au cerut audiență la Xi Jinping și până la loviturile diplomatice date de China reprezintă dovezi ale reformatării accelerate a Noii Ordini Mondiale. În acest sens, este de remarcat opinia aripii „neoizolaționiste” de la Washington, care pune sub semnul întrebării utilitatea rolului de „jandarm mondial” pe care și l-a asumat Unchiul Sam. Nu puține sunt vocile din Congres care cer reducerea implicării americane în certurile mondiale.

Conflictul din Ucraina și legătura cu China

Astăzi, omenirea stă pe punctul unei ciocniri iminente între prima (SUA) și a doua putere mondială de facto, China, cu Taiwan pe post de miză. Dar nu numai micuța insulă este revendicată, ci și statutul de „jupân” peste întreaga regiune din Asia de Sud-Est.

Și dacă nu privim tabloul din unghiul potrivit?! Dacă în Ucraina s-a băgat zâzanie doar pentru ca Washingtonul să elimine din joc (sau măcar să încerce asta) cel mai puternic aliat al Beijingului, Moscoca?! Să fie conflictul din Ucraina un element important al planului de atac pentru marea confruntare SUA-China? Dacă așa stau lucrurile, atunci e clar că pacea e departe și nici vorbă de negocieri!

Când America nu e atentă…

Relațiile Chinei cu țările europene sunt pline de particularități, asta și pentru că UE nu demonstrează întotdeauna un comportament coordonat (atât pe continent, cât și pe arena internațională) în strategia politică adopată, iar diplomația se face, de multe ori, pe mai multe voci.

De ce? Pentru că Europa este în continuare sub bocancul Americii, de ce să nu o spunem pe șleau! La începutul lui 2021, profitând de neatenția Casei Albe (Washingtonul avea propriile meciuri interne după tranziția Trump-Biden), UE și China au semnat Acordul global privind investițiile (CAI), o finalizare cu succes a unui proces de negociere epuizant, întins pe mai mulți ani. Însă mâna fermă de peste Ocean care îi ține pe europeni de cozile fracului s-a făcut încă o dată perceptibilă… După doar un an și ceva, Parlamentul European a înghețat CAI, la ordinul venit de peste mări.

Care mai este azi rolul Europei în Noua Ordine Mondială? Pare evident că se impune o revizuire radicală a structurilor de guvernare a relațiilor interstatale, altfel UE nu va mai conta pe scena internațională. Recentul pelerinaj la Beijing al liderilor de la Madrid, Berlin sau Paris este (și) o ocazie potrivită pentru reflecție asupra problemelor fundamentale cu care se confruntă Europa.