Nord Stream 2 și cancelarii lui Putin

În lumea politicii energetice germane, istoria se repetă. Cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile germane cruciale, cancelarul Angela Merkel, ignorând protestele puternice din Europa de Est, încheie acordul cu Rusia pentru gazoductul Nord Stream 2, care va consolida influența lui Vladimir Putin asupra securității energetice a Europei.

Statele Unite au anunțat, la 21 iulie, un acord cu guvernul de la Berlin pentru a pune capăt disputelor cu privire la acest gazoduct, aflat în centrul unei bătălii geopolitice și economice.

În paralel, Putin și Merkel și-au exprimat satisfacția față de progresul gazoductului Nord Stream 2 între cele două țări.

Precedentul Gerhard Schroder

Scena de mai sus s-a derulat și la începutul lunii septembrie 2005. Cancelarul german Gerhard Schröder era pe punctul de a pierde puterea în fața unei fiziciene născută în estul Germaniei, pe nume Angela Merkel, când a organizat o ceremonie cu președintele rus Vladimir Putin, la Berlin, pentru a încheia un acord asupra unui gazoduct care va deveni cunoscut sub numele de Nord Stream 1.

Putin nu a fost la Berlin săptămâna trecută pentru a sărbători acordul dintre Merkel și președintele american Joe Biden pentru a permite ca a doua fază a proiectului Nord Stream 2 să avanseze. Dar având în vedere că rusul este principalul beneficiar al tranzacției, ar fi putut să fi acolo.

Două conducte, 110 miliarde de metri cubi pe an

Nord Stream 2 va livra gaz pe o distanță de 1.200 de kilometri sub Marea Baltică, începând chiar din afara Sankt-Petersburgului și ajungând pe coasta de nord a Germaniei. Cu o capacitate anuală combinată de aproximativ 110 miliarde de metri cubi de gaz, Nord Stream 1 și 2  vor permite Rusiei să ocolească rutele terestre prin Ucraina.

Ceea ce nu este contestat (cel puțin în afara Germaniei) este că proiectul va spori atât dependența Germaniei, cât și a Europei de gazul rusesc.

Berlinul a respins astfel de temeri ani de zile, susținând că nu există nici o diferență dacă o moleculă de gaz rusesc ajunge în Germania prin Ucraina sau prin Marea Baltică. Totuși, nu este nevoie de un doctorat în fizică (fără ofensă pentru Merkel) să se știe că cea mai mică distanță dintre două puncte este o linie dreaptă.

Pa, Ucraina

Diferența dintre conductele Nord Stream și infrastructura din Ucraina, care are o capacitate teoretică de 160 miliarde de metri cubi, este un pic asemănătoare celei dintre cablul cu fibră optică și firul de cupru. După cinci decenii de utilizare, conductele ucrainene sunt cu probleme iar analiștii spun că ar fi necesară o investiție estimată la 6 miliarde de euro pentru a le rezolva, scrie Politico.

Prin comparație, conductele Nord Stream, care împreună au costat cel puțin 17,5 miliarde de euro, sunt de ultimă generație iar Gazprom poate trimite gaz în Germania la costuri mai scăzute, cu mai puține probleme. (Gazprom a fost de acord să plătească taxele de tranzit din Ucraina, care au totalizat aproximativ 2 miliarde de dolari anual în ultimii ani, până în 2024).

Foame energetică în Germania

Anul viitor, Germania va opri ultimul său reactor nuclear și intenționează să interzică producția de energie electrică pe cărbune până în 2038. Deși ponderea energiei regenerabile în mixul de energie electrică din Germania este în creștere, este totuși mai mică de 50% din total. Asta înseamnă că țara are o gaură mare de energie electrică de umplut și are nevoie de gaze naturale, care poluează mai puțin decât cărbunele, pentru a o face. (De asemenea, gazul este utilizat pentru încălzirea a 45% din gospodăriile germane) .

Olanda, care reprezintă aproximativ 30% din aprovizionarea cu gaze a Germaniei (Rusia și Norvegia reprezintă aproximativ o treime din aprovizionarea germană, surse interne pentru restul), intenționează să înceteze extracția până în 2030, făcând Nord Stream 2 și mai important.

„Russlandversteher”

S-au scris multe despre atracția mistică pe care Rusia o are asupra multor elite germane, așa-numita Russlandversteher sau „simpatizanții Rusiei”. Totuși, când vine vorba de Schröder și Merkel, sunt în joc și factori mai prozaici.

La câteva săptămâni de la ieșirea din cancelarie în 2005, Gerhard Schröder a fost numit președinte al Nord Stream AG, un angajament care, de-a lungul anilor, a făcut din politicianul social-democrat un om bogat. În ochii criticilor săi, Schröder și-a sacrificat reputația acceptând să intre în serviciul lui Putin. Cu toate acestea, „logodna” i-a oferit, dacă nu altceva, o pensie foarte confortabilă.

Drujba-i drujbă

În Germania însăși, proiectul Nord Stream nu a fost controversat. Optica mutării lui Schröder în serviciul lui Putin la doar câteva săptămâni după ce a ieșit din viața politică a ridicat temeri, dar Rusia nu era privită ca o amenințare. Timp de decenii în timpul Războiului Rece, Germania cumpărase gaz rusesc (adesea împotriva obiecțiilor SUA). Și, în plus, Războiul Rece se terminase de mult.

Fukushima, declicul lui Merkel

Motivația lui Merkel pentru susținerea Nord Stream este mai complicată și înțelegerea necesită o privire înapoi în 2011.

În acel an, în urma dezastrului nuclear japonez de la Fukushima, Merkel a decis să inverseze decizia sa anterioară de prelungire a duratei de viață a reactoarelor nucleare germane. Germania se afla în mijlocul așa-numitei sale Energiewende, tranziția către energia regenerabilă și mulți experți au susținut că țara are nevoie de energie nucleară pentru o perioadă mai lungă, în timp ce-și va  crește producția eoliană și solară.

Cu toate acestea, germanii au fost atât de șocați de Fukushima, încât Merkel a acceptat repede să revină la un plan adoptat inițial sub Schröder și Verzii în 2000, pentru a opri ultimul reactor al țării în 2022. La acea vreme, energia nucleară reprezenta aproximativ o cincime din producția de energie electrică a Germaniei.

Nucleara data nuclearei

Anularea prelungirii vieții reactoarelor a dus la scenariul în legătură cu care Merkel și industria germană au fost avertizați cu un deceniu în urmă: o lipsă de opțiuni energetice la prețuri accesibile pentru industrie. Odată cu eliminarea nucleară aproape completă și un cărbune din ce în ce mai neatractiv din cauza creșterii prețurilor, costurile energiei electrice pentru industria din Germania (deja printre cele mai scumpe din lume) sunt la cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu.

Rămâne faptul că Merkel consideră Nord Stream 2 un proiect de o importanță strategică vitală pentru Germania.

Angela merge mai departe

Săptămâna trecută, Merkel a fost întrebată de un jurnalist dacă regretă decizia de a se retrage din energia nucleară. Ea a insistat că nu are regrete, dar a adăugat că, urmare a acestei mișcări, Germania va trebui să se bazeze pe gaz într-un viitor previzibil.

„Nu putem – așa cum au cerut unii – să ieșim din energia nucleară și din cărbune și apoi să ne retragem și din gazele naturale cât mai repede posibil”, a spus ea. „Asta nu va fi posibil”. Putin nu ar fi putut spune mai bine.