Săptămâna aceasta, noul ministru de externe al Germaniei, Annalena Baerbock, a fost la Kiev și Moscova, încercând să convingă Rusia să nu atace Ucraina.
Germania –din cauza istoriei sale – are o relație complicată cu armata. Dar această abordare a devenit mai degrabă o scuză convenabilă pentru a nu-și strica ralațiile cu Rusia.
Apropierea dintre fostul cancelar Angela Merkel și președintele rus Vladimir Putin este notorie, deși Germania susține, nu-i așa, apărarea valorilor europene și ordinea internațională liberală.
În ultima perioadă, tensiunile privind conflictul din Ucraina s-au multiplicat. Negocierile între SUA şi Rusia, atât în cadrul Consiliului NATO-Rusia, cât şi în cadrul OSCE, au eșuat.
Mişcările de trupe ruse în apropierea frontierei cu Ucraina au determinat Occidentul să se teamă că Rusia planifică o invazie.
Europa s-ar aștepta de la Germania să folosească o politică hard power împotriva Rusiei, o armă legitimă și necesară în arsenalul diplomației.
Dar la Berlin s-a dezvoltat o tulpină bizară de rusofilie, de obicei însoțită de un antiamericanism puțin deghizat. Un fel de Politică de Est (Ostpolitik) care promovează o relație confortabilă cu Kremlinul, deși dăunează UE și NATO.
În loc să folosească hard power, Germania a jucat deseori rolul de mediator al relației UE cu Rusia, cu toate că flancul sud-estic al NATO rămâne descoperit. Criza din Ucraina subliniază acut această slăbiciune.
Aceeași Germanie a devenit un adevărat partener al proiectului geopolitic al lui Putin – conducta Nord Stream 2 – care îi permite să întrerupă fluxul de gaze către vestul Europei prin Ucraina, Polonia și alte țări.
În plină criză energetică, cu o Europă dependentă de Gazpromul rusesc, guvernul lui Olaf Scholz îndrăznește să spună că acest gazoduct – care încă așteaptă aprobarea de reglementare – este o afacere privată și nu are nimic de-a face cu celelalte proiecte ale lui Putin.
Neted spus, Germaniei(și întregului Occident) îi este frică se se pună cu Rusia. Este neclar cum va răspunde la o reînnoită invazie rusă în Ucraina, dar trebuie să accepte că există momente în istorie pentru care se cere acțiune, nu privitul de pe margine.