NATO nu trebuie să se împotmolească în noul Război Rece

Alianța militară occidentală se confruntă cu presiuni fără precedent din partea membrilor săi estici, care îi cer să revină la o postură de Război Rece în stilul anilor 1980, cu divizii de tancuri staționate la granițele sale pentru a descuraja o Rusie agresivă și imprevizibilă să treacă dincolo de Ucraina.

Dar forțele mobile, dispersate ale Ucrainei – depășite numeric, deși extrem de eficiente – și abordarea apărării asupra întregii societăți prezintă o modalitate inteligentă de a opri și respinge o ofensivă rusă ineficientă și de modă veche. Tacticile lor de lovire și fugă, folosind arme americane antitanc portabile Javelin și rachete antiaeriene Stinger – ambele tehnologii din anii 1980 și 1990 – au tocit armura Moscovei și i-au negat superioritatea aeriană.

De asemenea, notează Politico, când un atac cibernetic a întrerupt conexiunile la internet folosite de armata ucraineană, Kievul a reușit să treacă la terminalele livrate de Starlink în câteva săptămâni, conectându-și dronele de supraveghere, comanda și artileria antitanc în timp real cu efect devastator.

Totuși, toate acestea încă nu au liniștit națiunile baltice anxioase, care se tem că sunt următoarele în meniul lui Putin.

Micile grupuri de luptă multinaționale NATO trimise în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia după anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 au fost concepute pentru a-i liniști pe acești aliați și pentru a-l descuraja pe Putin – nu pentru a efectua apărarea teritorială.

Semnalau că soldații americani, britanici, germani, canadieni sau francezi vor fi printre primii care vor intra în luptă în orice atac rusesc, internaționalizând conflictul încă de la început și declanșând angajamentul de apărare reciprocă al NATO.

Când tancurile rusești au intrat în Ucraina în 24 februarie, NATO și-a dublat dimensiunea așa-numitei sale prezențe avansate  și a anunțat planuri de a poziționa unități multinaționale similare pregătite pentru luptă în Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria.

NATO are acum 40.000 de soldați pe flancul estic sub comandă directă – de 10 ori mai mult decât norma pe timp de pace – dar mulți oficiali estici speră la o construcție mai amplă și trag nădejdea să fie adoptată la  summitul de la Madrid, sfârșitul lunii iunie.

NATO ar trebui să facă multe. Trebuie să își modernizeze poliția aeriană în regiunile Baltice și Mării Negre la o apărare aeriană integrată cu drepturi depline, cu radare suplimentare și rachete sol-aer, precum și cu avioane de luptă dislocate mai aproape de Rusia.

De asemenea, ar trebui să desfășoare exerciții de apărare colectivă îmbunătățite pentru a se asigura că strategia sa de „întărire rapidă în criză” funcționează în practică și că forțele aliate sunt capabile să opereze împreună cu echipamente și comunicații standard.

Cu toate acestea, în războiul din secolul 21, armele manevrabile anti-platformă au mult mai multe șanse să depășească platformele scumpe, cum ar fi tancurile, bombardierele grele sau portavioanele. De asemenea, sunt de câteva ori mai ieftine și mai rapid de procurat.

“N-are rost să te pregătești pentru a relua războaiele de ieri. NATO ar trebui să gândească inteligent, nu greoi”, susține Chris Courtney, analist militar la  la think tank-ul Friends of Europe și  fost ofițer de infanterie din SUA.

“Alianța trebuie să fie agilă, mobilă și rapidă în apărarea sa teritorială, cu o conștientizare a situației în timp real, nu să construiască o linie Maginot statică pe frontul de est.”