Documentul „NATO 2030 – Uniți pentru o nouă eră” este un protocol elaborat de strategii Alianței Nord-Atlantice și trimis tuturor membrilor săi. În el se face referire la cel mai mare pericol pentru organizație, reprezentat de China și expansiunea sa pe toate planurile, în special militar. „NATO 2030 – Uniți pentru o nouă eră” selectează doi dușmani principali (apare și numele Rusiei în peisaj), două țări care amenință lumea și, implicit, „eforturile aliaților de a menține pacea pe glob”.
Jens Stoltenberg s-a transformat într-un veritabil politician, după cum remarcă mulți analiști care îi studiază discursul. Mesajul secretarului general al NATO conține argumente pentru o cursă nebună a înarmării, ceva ce nu pare a mai putea fi controlat vreodată. Alianța vrea și mai mulți bani ca să-și extindă influența (militară) în lume, în contrapondere cu ambițiile Beijingului și Moscovei. Însă Stoltenberg nu spune niciun cuvânt despre faptul că Xi Jinping, respectiv Vladimir Putin s-ar angrena în campanii de dezvoltare economică a statelor lor, având drept scop îmbunătățirea nivelului de trai al populației și asigurarea teritoriilor și a frontierelor împotriva tuturor provocărilor externe; unele, reprezentate și de nenumăratele operațiuni militare intruzive conduse de alianța SUA-NATO.
Vorbind pentru Politico, Stoltenberg a declarat că China va aduce provocări uriașe în următorul deceniu. În consecință, „pentru a proteja Europa, avem nevoie de legătura transatlantică, avem nevoie de America de Nord, SUA și Canada… Cu toții ne dăm seama că echilibrul global al puterii se schimbă într-un mod fundamental. Creșterea Chinei schimbă cu adevărat mediul de securitate cu care ne confruntăm”. Deocamdată, singurul mediu schimbat de China în Europa a fost cel economic, în sensul că banii Beijingului au asigurat dezvoltarea multor societăți pe Bătrânul continent. În plan militar, pericolul chinez este tot la fel de grav pentru europeni ca un atac al marțienilor de Anul Nou.
Jens Stoltenberg acuză Partidul Comunist că „investește foarte mult în noi capacități militare, inclusiv arme nucleare, rachete, tehnologii de ultimă generație”. Absurditatea avertismentului cu privire la armele nucleare nici nu merită combătută, de vreme ce doar arsenalul nuclear al Statelor Unite ale Americii, ca să nu luăm în considerare toată Alianța Nord-Atlantică, ar putea transforma China într-un uriaș deșert radioactiv. Vedem, însă, că viitoarea strategie a NATO se bazează pe găsirea de motive pentru a justifica extinderea militară a organizației și mai ales înmulțirea contractelor cu firmele producătoare de armament. Dar, totuși, ca să fim preciși, Institutul Stockholm arată că SUA deține 4050 de focoase nucleare, în timp ce China are „un stoc total estimat de aproximativ 260 de focoase, un număr care a rămas relativ stabil în ultimii ani, cu o creștere lentă”. În plus, datele oficiale spun că Statele Unite cheltuiesc pe înarmare mai mult decât China, India, Rusia, Arabia Saudită, Franța, Germania, Regatul Unit, Japonia, Coreea de Sud și Brazilia la un loc!
Presiunea în regiunea Pacificului crește continuu, dovadă că BBC analiza la începutul acestei luni afirmația directorului Serviciilor Naționale de Informații de la Washington. John Ratcliffe declara atunci: „China este cea mai mare amenințare pentru democrație și libertate” de la Al Doilea Război Mondial încoace. Mulți se gândesc dacă nu cumva aceste vorbe trebuie combinate cu afirmațiile lui Jens Stoltenberg, care vrea ca întreaga Asie de Sud-Est să se întoarcă împotriva Beijingului, cu precădere avându-se în vedere India, Coreea de Sud și Japonia. Scena este pregătită pentru o confruntare ulterioară cu China? Se prea poate, ceea ce înseamnă că NATO caută să se alăture alianței anti-China ce se formează timid în regiune.
