Monaco oferă un concentrat al economiei de lux, unde circulă mult cash. Pentru a lupta împotriva spălării banilor, Principatul a înăsprit legea și controalele.
Monaco are în jur de cincizeci de fonduri de investiții, treizeci de bănci și aproximativ șaizeci de companii de administrare, fără a mai menționa asigurările și sectorul prolific al intermediarilor.
Din ianuarie 2022, pentru orice tranzacție în numerar de la 10.000 de euro, comercianții sunt obligați să respecte măsuri de “vigilență”. Într-un stat cu 30% din rezidenții milionari atrași de impozitare simplă, astfel de plăți în numerar sunt frecvente. Legea impune acum verificarea identitatății cumpărătorului, declarații în caz de îndoială cu privire la originea fondurilor, și chiar verificarea „mediului socio-economic” al clientului atunci când acesta este implicat într-o “relație de afaceri continuă”, potrivit Le Matin.
Plafonul pentru plăți în numerar rămâne la 30.000 de euro, dar, începând cu anul viitor, oricine intră sau iese din Principat cu 10.000 de euro sau mai mult în numerar este obligat să se supună noilor măsuri.
În urma reuniunii G20 de la Londra din 2009, Monaco a început un efort de transparență fiscală care i-a permis să părăsească „lista gri” a țărilor necooperante întocmită de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD).
Personalul și competențele Serviciului de Informații și Control Financiar au crescut, iar rapoartele către procuratură s-au cvintuplat în cinci ani (27 în 2020).
Cu toate acestea, proporția mare de lucrători străini din Monaco complică dosarele și, potrivit procurorului general Sylvie Leclair, procedurile și anchetele, mai ales cele transnaționale, tergiversează prea mult, în timp ce multe cazuri se încheie cu achitări.