Moartea Elisabetei a II-a, ușa pentru independența Scoției? Pe Charles al III-lea îl așteaptă un teren minat / Cât de Unit rămâne Regatul?

În timpul domniei sale de 70 de ani, Elisabeta a II-a a fost considerată garantul unității Marii Britanii. Moartea ei a deschis o perioadă de incertitudine, în special în Scoția, unde o parte a populației cerea independența. În timp ce monarhul era popular în rândurilescoțienilor, noul rege Charles al III-lea ar putea întâmpina mai multe dificultăți în a continua politica mamei sale.

Punctul final al unei lungi istorii între Elisabeta a II-a și Scoția a fost duminică, sicriul reginei, care a murit joi la reședința sa din Balmoral, a călătorit încet prin ținutul scoțian, trecând prin orașele Aberdeen și Dundee până la Edinburgh.

„Toate cărțile sunt reamestecate”

De-a lungul călătoriei de 300 km străbătuți în șase ore, o mulțime de oameni au venit să aducă un ultim omagiu femeii care a condus Marea Britanie timp de 70 de ani. În același timp, în capitală au fost trase salve de tun în onoarea noului rege, Carol al III-lea.

Dar, într-o țară în care o parte a populației aspiră la independență, moartea reginei, considerată adesea ca fiind liantul care ține unit Regatul, reprezintă o amenințare pentru Londra: Scoția ar putea dori să profite de această nouă pagină de istorie pentru a deveni o națiune independentă și republicană.

„Scoția a avut întotdeauna o identitate puternică. Mulți scoțieni nu s-au simțit niciodată cu adevărat britanici și nu au fost niciodată deosebit de susținători ai monarhiei. Dar ei erau foarte atașați de Elisabeta a II-a”, explică Moya Jones, specialist în civilizații britanice la Universitatea Bordeaux-Montaigne. „Odată cu sosirea la putere a lui Carol al III-lea, toate cărțile sunt reamestecate””

Tensiuni istorice, sondaje pro-independență

Drept dovadă, într-un sondaj de opinie publicat în luna mai de către grupul de reflecție British Future, cu ocazia jubileului reginei, 37% dintre scoțieni credeau că sfârșitul domniei elisabetane ar putea fi un moment bun pentru a se despărți de monarhie și a trece la o republică, cu 12 procente mai mult decât în restul Regatului Unit, scrie France 24.

De fapt, tensiunile dintre coroană și scoțieni au existat de mult timp. De exemplu, în ziua de Crăciun a anului 1950, un grup de studenți scoțieni a confiscat pentru scurt timp Piatra Destinului – o relicvă păstrată în Westminster Abbey din Londra – susținând că aceasta a fost furată de la scoțieni atunci când Anglia a invadat țara în 1296. Dar monarhii succesivi au reușit întotdeauna să atenueze tensiunile dintre Londra și Edinburgh.

Scoția, refugiul Elisabetei a II-a

Elisabeta a II-a a reușit să facă față acestei provocări bazându-se pe longevitatea sa, dar mai ales pe propriul atașament față de Scoția, spune Moya Jones. „Regina, a cărei mamă era scoțiană, a avut întotdeauna o dragoste profundă pentru această țară”, spune ea. „Încă din copilărie, și-a petrecut majoritatea vacanțelor de vară în Balmoral. A fost un refugiu pentru ea, unde putea să ducă o viață aproape normală și să-și satisfacă pasiunile: să conducă mașini, să călărească”. Giganticul conac, situat în ținutul scoțian, în comitatul Aberdeen, pare a fi simbolul legăturilor dintre coroana britanică și Scoția: „A fost cumpărat în 1852, sub regina Victoria. Primul mare iubitor al acestei țări”, explică Moya Jones. De atunci, a devenit parte integrantă din rutina familiei regale.

„Cu Charles, s-a întors o pagină”

„Nu aș fi surprinsă dacă s-ar dovedi că a vrut în mod deliberat să își trăiască ultimele zile acolo”, spune ea. De la începutul anului 2022, Elisabeta a II-a și-a limitat treptat călătoriile din cauza stării sale de sănătate în declin și s-a stabilit aproape permanent la Balmoral. Ultima fotografie oficială cu ea a fost făcută marți, când a primit-o pe noua șefă a guvernului, Liz Truss.

„Dar cu Charles, s-a întors o pagină. Noul rege este cunoscut mai ales pentru relația sa cu Țara Galilor, ceea ce nu este surprinzător, deoarece a fost prinț acolo timp de 50 de ani. Nu este clar ce părere are despre Scoția”, spune Moya Jones. Mai ales că regiunea ar putea avea amintiri neplăcute pentru noul rege: acesta se afla la Balmoral în august 1997, când a aflat de moartea fostei sale soții, Diana Spencer. El s-a ascuns acolo timp de câteva zile pentru a scăpa de presă.

Prin urmare, una dintre primele provocări pentru noul rege va fi aceea de a menține legăturile dintre Coroană și poporul scoțian pe care le-a creat mama sa.

Moartea reginei, impuls pentru independență?

Dar în spatele acestei chestiuni legate de influența monarhiei se ascunde o altă preocupare: moartea reginei ar putea alimenta dorința de independență într-o parte a țării? „În mod clar, ar putea fi un impuls”, spune Moya Jones. „Moartea Majestății Sale este sfârșitul unui capitol și ar putea fi văzut ca începutul unuia nou”, este de acord The Sunday Times, într-un editorial.

Cunoscută pentru neutralitatea sa politică de nezdruncinat, Elisabeta a II-a nu a ieșit din rând decât de două ori în timpul domniei sale, și întotdeauna pentru a se pronunța în favoarea continuării uniunii dintre țările din Regatul Unit. În 1977, cu ocazia jubileului de argint, a spus în discursul său: „Nu pot uita că am fost încoronată regină a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Poate că acest jubileu este o ocazie de a ne reaminti beneficiile pe care Uniunea le-a adus tuturor cetățenilor săi”.

Al doilea a fost în 2014, în timpul referendumului pentru independența Scoției. În fața Balmoralului, ea i-a îndemnat pe spectatorii prezenți să „se gândească de două ori”.

O republică cu un monarh?

Odată cu dispariția autorității reginei, prim-ministrul scoțian Nicola Sturgeon și partidul său pro-independență, SNP, ar putea să accelereze planurile pentru referendumul de autodeterminare pe care doresc să îl organizeze la sfârșitul anului 2023. „Din punct de vedere strict politic, Carol al III-lea nu va putea face nimic în această privință. Singura care se poate opune în mod oficial este Liz Truss, iar ea a făcut-o deja”, spune Moya Jones.

În ciuda acestor vremuri nesigure pentru monarhie și pentru Regatul Unit, pentru Moya Jones este dificil să își imagineze un scenariu în care Scoția să se rupă complet de coroană. „Dorința de independență nu este o respingere completă a monarhiei. Este o respingere a politicii din 10 Downing Street”, spune ea. „Ar fi o mulțime de obstacole înainte de a ajunge în acest punct, dar am putea foarte bine să ne imaginăm o republică scoțiană cu un monarh, ca în Australia, de exemplu”.

„În acest sens, faptul că regina a murit în Scoția va avea o semnificație simbolică puternică”, continuă ea. „Și, într-un fel, ajută să unească din nou Anglia și Scoția în jurul ei. Rămâne de văzut cum va fi folosită pe termen lung”. Munca de unificare a lui Carol al III-lea va începe luni. Noul rege va face turul tradițional al celor patru națiuni ale regatului pentru a fi întâmpinat de supușii săi. Iar călătoria sa va începe la Edinburgh.