Unde s-a dus tot petrolul? Potrivit ultimelor estimări, lumea ar trebui să fie încă plină de rezervele de petrol acumulate în timpul pandemiei.
Cel mai recent raport al Agenției Internaționale pentru Energie(AIE) arată că, dacă numărul cererii și ofertei estimate este corect, stocurile globale de țiței sunt cu aproximativ 660 de milioane de barili mai mari decât erau înainte de pandemie – echivalentul a mai mult de o lună de producție de către Arabia Saudită și Rusia, cei mai mari doi membri ai OPEC+.
Cu toate acestea, stocurile de petrol din națiunile Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – inclusiv stocurile comerciale și controlate de guvern (strategice) – au încheiat 2021 cu aproape 220 de milioane de barili mai puțin decât erau cu doi ani mai devreme.
Această discrepanță este suficientă doar pentru a satisface necesarul de petrol al întregii lumi timp de două zile sau pentru a alimenta SUA o săptămână și jumătate.
Desigur, vor exista întotdeauna unele stocuri nemăsurabile care trebuie ghicite, astfel încât echilibrele globale între cerere și ofertă să aibă sens, notează Bloomberg. AIE sugerează în ultimul său raport unde ar putea fi unele dintre acele locuri – de exemplu, depozite subterane, unde nivelurile de umplere nu pot fi măsurate de la distanță; în conducte noi care trebuie umplute înainte de a a putea fi utilizate; sau în produse rafinate din țări (cum ar fi China) care nu raportează nivelurile de inventar.
În zilele noastre, însă, această noțiune de „butoaie lipsă” nu mai este suficient de bună. Există monitorizare de la distanță a conductelor , rafinăriilor și petrolierelor. Importurile clandestine din China de petrol iranian și venezuelean sancționat ar putea reprezenta o parte, poate chiar o mare parte, din barilii lipsă.
Dar petrolul nu pare ascuns nicăieri. Dimpotrivă, volumul neînregistrat arată că estimările ofertei sunt prea optimiste sau că cererea a fost subestimată. Sau, mai probabil, o combinație a celor două.
Măsurarea ofertei și a cererii de petrol este, până la urmă, dificilă. În cele mai multe locuri, producția este măsurată în mod obișnuit și cu acuratețe pentru a evalua obligațiile fiscale, dar asta nu înseamnă neapărat că aceste cifre sunt disponibile pentru organizații precum AIE, cu siguranță nu în timp util și, uneori, deloc.
Este posibil ca cifrele de producție difuzate public să nu fie întotdeauna o reflectare exactă a ceea ce se întâmplă cu adevărat. Obținerea unui control la cerere este și mai complicat. Sunt mult mai multe țări de luat în considerare, dintre care unele sunt extrem de lente în a furniza informații. Nu este neobișnuit ca AIE și alte agenții să efectueze revizuiri ale cifrelor istorice ale cererii de câțiva ani.
Și de ce este atât de scump?
Creșterea prețurilor petrolului – săptămâna trecută au atins maximul de șapte ani, iar analiștii prognozază 100 de dolari pe baril în acest an – nu reflectă o piață care are o suprasolicitare a stocurilor de 660 de milioane de barili.
Criza energetică actuală creşte cererea de ţiţei. De fapt, OPEC+ a produs și livrat pe piață mai puțini barili decât se anticipase.
De asemenea,tensiunile politice – care variază de la recentul atac cu drone asupra instalațiilor petroliere din Emiratele Arabe Unite, la alegeri nerezolvate din Libia, până la criza din Ucraina – păstrează o presiune constantă asupra prețurilor petrolului.
Dacă se dovedește că o mare parte din “missing barrels” au fost deja consumate, asta va adăuga combustibil scump.
