Miliardarii Chinei, în colivia de aur a Partidului Comunist

Dacă Beijingul a încurajat pentru o vreme îmbogățirea populației, președintele Xi Jinping vrea acum să arate că bazele regimului nu au fost uitate.

„Este bine să te îmbogățești”, rostea, în 1992, fostul președinte Deng Xiaopig. „Micul cârmaci” a venit la putere în 1978, la doi ani după moartea lui Mao Zedong și a lansat imediat modernizarea economiei chineze. Dar în 1989, represiunea severă a ocupației studențești din Piața Tiananmen din Beijing a izolat foarte mult China pe scena internațională.

Chinezii au înțeles pe deplin mesajul lansat de Deng Xiaoping. În martie 2021, statisticile oficiale indică faptul că există 992 de miliardari în China, cu 253 mai mulți decât anul precedent. Pandemia Covid-19 nu a oprit această creștere.

A treisprezecea avere din lume, evaluată la 68 de miliarde de dolari, este deținută de un chinez: Zhong Shanshan, care a făcut avere cu îmbutelierea apei de izvor sub marca Nongfu Spring.

În continuare, în domeniul software-ului, este Zhang Yiming. Compania sa cu sediul la Beijing, ByteDance, este evaluată la 75 de miliarde de dolari și a creat aplicația TikTok.

Mai departe în clasament este He Xiangjian, a cărui avere este evaluată la 37 de miliarde de dolari. Compania sa, grupul Midea, cu sediul în Foshan, nu departe de Canton, produce electrocasnice. Apoi Qin Yinglin, cu o avere de 33 de miliarde de dolari, a cărui companie Muyuan crește anual peste 10 milioane de porci.

Tovarășii miliardari și partidul

În majoritatea marilor orașe chinezești, cartierele luxoase adăpostesc reședințele celor mai bogați. Rolls-Royce realizează cele mai bune vânzări în China. La începutul anilor 2000, sub președinția lui Jiang Zemin, puterea comunistă i-a pus evidențiat pe miliardarii chinezi.

Lei Jun, fondatorul companiei Xiaomi, care vinde și purificatoare de aer, sau Dong Mingzhu, proprietarul mărcii de electrocasnice Gree, au devenit membri ai Adunării Naționare Populare chineze (parlamentul), alături de 3.000 de înalți oficiali ai partidului.

Dar mai ales în cea de-a doua adunare chineză, Conferința consultativă politică a poporului chinez (CPPCC, organism format din delegați ai Partidului Comunist Chinez) miliardarii au fost invitați să facă parte.

Această instituție se întrunește la începutul lunii martie timp de zece zile, alături de Adunarea Națională Populară. Este prezidată de un înalt demnitar al regimului, dar cei 2.200 de membri ai săi nu sunt toți comuniști.

Aceast organism este chemat să ofere un aviz consultativ cu privire la tot felul de subiecte economice și sociale. Acest lucru permite regimului să afirme că, înainte de deciziile guvernamentale, sunt consultați reprezentanții unor interese particulare. Și mai ales cei din lumea afacerilor care se pot exprima acolo. Fără, desigur, să meargă atât de departe încât să se opună.

Ostentația nu e bună

Există oportunități în China pentru dialog între conducerea Partidului Comunist și unii dintre cei mai proeminenți și mai bogați lideri de afaceri din țară. Dar aceștia, la fel ca ansamblul patronatului, sunt monitorizați în mod constant și atent.

În 2014,  Beijing, de exemplu, a reglementat în detaliu publicitatea bunurilor de lux. Cuvinte precum „suprem”, „regal” sau „luxos” au fost interzise. Explicația dată a fost că „afișarea luxului are un impact negativ asupra întregii societăți”, deoarece „riscă să provoace resentimente în rândul celor mai săraci”.

În aceste condiții, autoritățile chineze par să dorească să-i împiedice pe afacerișii bogați capete prea multă importanță în sistemul economic. De aici rezultă tot felul de controale care s-au înmulțit în ultimii ani și care exercită o presiune semnificativă asupra giganților economiei chineze.

Arestări și dispariții misterioase

În 2015, compania Fosun a fost vizată. Acest vast conglomerat este activ în domeniile farmaciei, finanțelor și turismului. CEO-ul său, Guo Guangchang, a dispărut timp de patru zile. S-a spus că „ajută” poliția  într-o investigație asupra averii sale.

În 2017, a fost arestat Wang Jianlin. În fruntea grupului Wanda, el deține un număr mare de studiouri și cinematografe în China. Dar Wanda și-a sporit investițiile în străinătate, dând naștere, potrivit suspiciunilor poliției din Beijing, la o fugă semnificativă de capital. După câteva săptămâni, Wang a fost eliberat și grupul a anunțat că vinde echivalentul a 8 miliarde de dolari în hoteluri și parcuri de distracții din întreaga lume.

Recent, a fost vizat gigantul Alibaba, cea mai mare platformă de comerț B2B din lume, prezidată de miliardarul Jack Ma. În decembrie 2020, grupul a fost acuzat de „practici de monopol”.  În aprilie 2021, Alibaba a fost amendat cu 2,8 miliarde de dolari, adică 3% din cifra de afaceri. Grupul a indicat: „Acceptăm sincer această sancțiune și o vom respecta ferm”.

La vremuri noi, tot noi

Cazul Alibaba arată că la Beijing, autoritățile sunt hotărâte să își aprofundeze controlul asupra marilor grupuri chineze. Scopul este ca aceștia să fie mai mult în serviciul politicii guvernamentale chineze decât în propriul interes. Văzută de la Beijing, puterea giganților tehnologici americani Google sau Facebook este un exemplu care nu trebuie urmat.

Și în China, fermitatea autorităților se adresează în special giganților noii economii chineze, Baidu, Tencent sau Xiaomi, care, în ultimii ani, s-au dezvoltat și s-au îmbogățit considerabil în China și în restul lumii.

Președintele Xi Jinping și conducerea Partidului Comunist vor să controleze aceste mari corporații și celelalte vaste conglomerate care au apărut pe măsură ce economia chineză a crescut.

Logica Beijingului nu mai este să încurajeze îmbogățirea, ci să arate că fundațiile comuniste ale regimului nu au fost uitate. Nu se pune problema aderării la spiritul liberei întreprinderi care este una dintre bazele economiei din Occident, scrie Slate.

Dezvoltarea economică a Chinei și toate reformele care au fost necesare din 1980 au fost întotdeauna inițiate și conduse cu autoritate de conducerea Partidului Comunist. Scopul nu este înființarea capitalismului chinez. Dimpotrivă, este în primul rând o chestiune de a utiliza cât mai bine resursele pieței pentru a crește bogăția chineză și, apoi, de a consolida monopolul Partidului Comunist prin întărirea puterii sale.

Confruntați cu aceste obiective, miliardarii din China au o funcție economică de încurajare a îmbogățirii. Dar nu li se cere să fie modele pentru societate. Aceasta este ceea ce Partidul Comunist Chinez a încercat să-i avertizeze în ultima vreme.