Vladimir Putin face rareori un apel direct către UE pentru cooperarea cu Rusia. Încă de la celebrul său discurs la Conferința de securitate din München din 2007, tonul său a fost – și este în continuare – mai degrabă sfidător decât conciliant.
Și totuși, pe 22 iunie, la 80 de ani de la atacul Germaniei naziste asupra Uniunii Sovietice, Die Zeit, ziarul german de centru stânga, a publicat o opinie semnată de Putin care, în esență, solicită europenilor să renunțe la parteneriatul cu SUA și să meargă cu Rusia în schimb.
În loc să urmărească orbește Statele Unite, Europa ar trebui să coopereze cu Rusia pentru un “spectru larg de probleme”, de la lupta împotriva Covid-19 până la crearea unui spațiu economic și de securitate comun, „pentru că Rusia este una dintre cele mai mari națiuni europene și are o legătura istorică cu Europa”.
„Putin minte și se agită în Die Zeit”
Cel mai popular tabloid din Germania, Bild, a fost mai puțin diplomatic: „Putin minte și se agită în Die Zeit. În text, aproape nimic nu este adevărat. Acest articol este un scandal”.
Ceea ce comentatorii germani nu au putut să nu observe despre rubrica lui Putin este că oferta de prietenie vine de la un apostol al sovietizării crescânde a Rusiei, a unui politician, fost ofițer KGB, care nu recunoaște suferințele Europei de Est sub regimul comunist sovietic, și caută cu orice preț să semene disensiune în blocul european.
Evident, cinicul Putin știe că Europa nu se va alia niciodată cu Rusia în detrimentul parteneriatului său cu SUA. Chiar și cei patru ani a lui Donald Trump, un președinte(numit de fostul șef al CIA, Michael Hayden, “neghiob manipulat de Moscova”)care era să înghețe relațiile cu UE – și chiar a luat în considerare retragerea SUA din NATO, nu i-a condus pe europeni spre Rusia ca un aliat mai bun.
Putin mai știe că economia SUA este de aproximativ 13 ori mai mare decât cea a Rusiei, iar UE face de patru ori mai mult comerț cu America decât cu Rusia.
Pe de altă parte, garanția de securitate a SUA – în acest moment încă cea mai bună din lume – nu a adus prea multă intervenție americană în niciunul dintre membrii NATO, indiferent de direcția pe care a luat-o politica lor internă.
“Garanția militară sovietică, atunci când a acoperit o parte semnificativă a Europei, a însemnat invazii sau cel puțin o intervenție armată în momente esențiale(Cehoslovacia, 1968, Ungaria, 1956); un scut rus ar veni cu riscuri similare”, notează în Bloomberg analistul politic Leonid Berhidski.
O palmă pe obrazul UE
În buna tradiție a predecesorilor săi – Boris Elțîn vedea un fel de contopire ruso-europeană “de la Lisabona la Vladivostok”, Vladimir Putin, care nu dă doi bani pe suveranitatea UE, duce mai departe această teorie a expansiunii puterii ruse – și o face unde i se permite. De pildă, în țara cu care a bătut palma pentru gazoductul Nord Stream 2.
Putin speculează sentimentul de vinovăție a Germaniei și lipsa de reacție a politicienilor europeni în fața agresivității Rusiei. O batjocură subtilă, dar și o palmă pe obrazul UE.