Merkel instituie auto-islamizarea. Germania își formează proprii imami

În încercarea de a restrânge numărul „imamilor importați”, Germania lansează prima formare profesională susținută de stat pentru prelații musulmani, dar inițiativa rămâne contestată din cauza lipsei de participare a principalelor organizații turcești.

Aproximativ 40 de viitori lideri islamici, bărbați și femei, încep un curs de doi ani oferit de Colegiul Islamului din Osnabrück, în nord-vestul Germaniei.

Primele cursuri au avut loc luni, 14 iuni,  printre cele 12.000 de volume ale vastei biblioteci achiziționate din  Egipt și inaugurarea oficială are loc marți.

Deschisă deținătorilor unei diplome de licență în teologie islamică sau a unei diplome echivalente, formarea propune instruire punctată de stagii și concentrată pe practică: recitarea versetelor din Coran, tehnici de predicare, practici de cult sau educație politică.

Într-o țară care are între 5,3 și 5,6 milioane de musulmani – între 6,4 și 6,7% din populație – și nu încetează niciodată să se întrebe despre locul Islamului, statul federal și landul Saxonia Inferioară în special, susțin financiar programul.

Un program „pentru viitor” spune Merkel

O primă solicitare a fost făcută de cancelarul Angela Merkel, care în 2018 s-a pronunțat în fața deputaților în favoarea unei formări a imamilor. „Acest lucru ne va face mai independenți și acest lucru este necesar pentru viitor”, a justificat ea.

Formarea imamilor „se distinge prin două particularități: vrem să reflectăm realitatea vieții musulmanilor din Germania iar cursurile au loc exclusiv în limba germană”, a explicat Esnif Begic, care conduce Colegiul Islamului, scrie Le Point.

„Suntem musulmani germani”

„Suntem musulmani germani, suntem o parte integrantă a societății și avem acum posibilitatea de a deveni imami « made in Germany »”, a declarat unul dintre studenți, Ender Cetin, care oficiază deja benevol ca imam într-o închisoare pentru tineri din Berlin.

Până în prezent, marea majoritate a imamilor din Germania sunt detașați din țări musulmane, în special din Turcia, instruiți și plătiți de statul lor de origine.

Astfel, aproximativ jumătate din cei 2.000-2.500 de imami aparțin organizației turcești DITIB, dependentă direct de Ministerul Cultului din Turcia și care administrează 986 de comunități locale, potrivit unui studiu al Fundației Konrad Adenauer.

În cazul altora, 80% până la 90% sunt trimiși din Africa de Nord, Albania sau din fosta Iugoslavie, potrivit aceleiași surse. De cele mai multe ori, acești lideri religioși vin în Germania timp de patru sau cinci ani, unii cu vize turistice și sunt străini contextului cultural și social local.

„Acești imami nu vorbesc limba tinerilor care ei înșiși nu înțeleg întotdeauna bine limba turcă”, rezumă Ender Cetin, fiul unor imigranți turci, născut la Berlin. „Cu toate acestea, este important ca aceștia să fie în contact cu realitățile unei societăți multiculturale în care creștinii, evreii, ateii și musulmanii se reunesc”.

Problema influenței Turciei

În plus, unele cadre religioase, care sunt oficiali ai statului turc, „urmăresc aici o agendă politică”, a spus el. Chestiunea influenței exercitate de Ankara revine  în centrul dezbaterilor, în special de la eșecul loviturii de stat împotriva președintelui Recep Tayyip Erdogan, în 2016.

În 2017, justiția germană a suspectat patru imami, membri ai DITIB, că au spionat opozanții sau criticii puterii turcești.

Dar formarea imamilor susținută financiar de stat stârnește, de asemenea, critici, deoarece se confruntă cu principiul conform căruia comunitățile religioase sunt sigurele abilitate să-și formeze personalul.

Astfel, nici DITIB, nici Milli Görus, a doua cea mai importantă comunitate religioasă islamică, nu au participat la crearea Colegiului Islamic din Osnabrück, DITIB lansându-și chiar, anul trecut, propria formare a imamilor în Germania.

Cine-i va plăti?

Pentru Milli Görus, instruirea imamilor sau altor prelați „trebuie să fie lipsită de influențe externe, în special politice”, potrivit secretarului său general, Bekir Altas.

Dar președintele Colegiului Islamului asigură că nu a existat „absolut nicio influență din partea statului, care nu a intervenit în elaborarea programelor”.

Rămâne întrebarea spinoasă a finalului acestor cursuri. Deoarece profesia de imam rămâne în prezent prost plătită, în funcție de donațiile credincioșilor.

„Nu suntem o agenție de ocupare a forței de muncă” responsabilă de găsirea de posturi pentru studenți, avertizează Esnif Begic.