Marina americană se întoarce la navigarea cu instrumente din „Toate pânzele sus!”

US Navy vrea să revină la navigația cu sextantul. GPS-ul este vulnerabil la hacking. Stelele, nu.

În ultimele decenii, cu excepția internetului, puține tehnologii au revoluționat societatea la fel de profund și într-un timp la fel de scurt ca sistemul de poziționare globală sau GPS.

Avioane de vânătoare, livrători Deliveroo sau nave de tip port-container: activitățile întregii planete se bazează acum pe acest sistem de geolocație prin satelit, precis, ieftin și ușor de utilizat, dezvoltat din 1975 de către armata Statelor Unite.

Culmea, aceasta din urmă se gândește acum să scape de el.

Pentru că, dacă GPS-ul are multe calități, acesta suferă și de un defect major: este relativ ușor de piratat și, prin urmare, de monitorizat, blocat sau indus în eroare. Civilii nu riscă mult căutând locația unui bar pe Google Maps, dar pentru militari poate fi un pericol foarte real.

În 2018, armatele finlandeze și norvegiene au acuzat Rusia că a perturbat un exercițiu NATO prin bruierea sistemului GPS. Dacă navele marinei americane folosesc semnale criptate și sigure, aceste protecții nu sunt inviolabile și Pentagonul ia în considerare găsirea unei soluții mai sigure.

Înapoi în trecutul navelor cu pânze

Această soluție ar fi de fapt o întoarcere în trecut: navigația folosind ca repere corpurile cerești cerești. Înainte de inventarea GPS-ului, marinarii se orientau calculând poziția stelelor pe cer în funcție de ora și data exactă, ceea ce le permitea să-și cunoască poziția pe suprafața globului.

Pentru aceasta, foloseau sextantul, un instrument optic de măsurare a unghiului dintre diferite obiecte îndepărtate. Spre exemplu, unghiul dintre orizont și diferite corpuri cerești. Instrumentul este folosit în mod deosebit la măsurarea înălțimii față de linia orizontului, a diferitelor stele fixe.

Prin urmare, obiectivul ar fi crearea de sextante moderne, făcând posibilă analiza automată a acestor informații pentru a oferi o precizie egală cu cea a GPS-ului. În loc să folosească lumina naturală, aceste sisteme ar funcționa folosind semnale în infraroșu, potrivit Popular Mechanics, care ar permite detectarea poziției stelelor chiar și în plină zi.

Sateliții artificiali ar fi răspunsul

Cu toate acestea, sextantul se confruntă cu o problemă tehnică. Acest dispozitiv calculează distanța unghiulară între două puncte. Prin urmare, necesită alinierea la orizont. Aceasta este o sarcină ușoară pentru un marinar, dar mai dificilă pentru instrumentele cu infraroșu, deoarece orizontul este supus unor reflexii puternice, scrie Korii/Slate.

O dificultate care ar putea fi rezolvată bazându-se mai degrabă pe sateliți artificiale decât pe stele. Deoarece acești sateliți nu sunt foarte departe de Pământ, este teoretic posibil să se cunoască unghiul lor.

Armata își propune să producă acest tip de senzor pentru diferite situații: de la nave de război la rachete balistice prin versiuni miniaturizate, utilizabile de un soldat.

Cu toate acestea, primele prototipuri au făcut posibilă doar obținerea unei poziții cu o precizie de ordinul a aproximativ douăzeci de metri în câteva zeci de secunde. Este mai bine decât primul GPS – dar fără îndoială insuficient pentru un avion F-35 în plină viteză.