Mâna Rusiei în adâncuri. Cabluri submarine dispar în mod misterios

Declarat pe deplin operațional de Institutul Norvegian de Cercetări Marine (IMR), în august 2020, la șapte ani de la începerea desfășurării sale, Observatorul oceanografic „Lofoten-Vesterålen” (LoVe) constă dintr-o rețea de cinci „noduri” de senzori submarini, interconectate prin cabluri electrice și de fibră optică, și alte două care sunt „autonome”.

Acest dispozitiv face posibilă monitorizarea activității biologice, măsurarea emisiilor de metan, precum și semnele schimbărilor climatice. Fiecare nod este echipat cu camere, un hidrofon, o ecosondă și mai mulți senzori chimici și fizici.

Supravegherea mișcării submarinelor

Datele colectate nu sunt folosite doar pentru cercetare științifică. Astfel, dat fiind interesul evident al acestei rețele de senzori pentru detectarea trecerii submarinelor, acestea sunt mai întâi comunicate Institutului de cercetare al apărării Norvegiei (FFI – Forsvarets Forsknings Institutt), care extrage orice informație sensibilă înainte de a le trimite înapoi la IMR.

Supravegherea mișcărilor submarinelor – în special ale Flotei Ruse de Nord – în Marea Norvegiei este importantă în măsura în care această regiune se învecinează cu pasajul cunoscut sub numele de GIUK (Groenlanda – Islanda – Marea Britanie), care este strategic pentru aprovizionarea între SUA și Europa.

Și, datorită datelor furnizate de observatorul oceanografic „LoVe”, marina norvegiană este teoretic capabilă să determine ce tipuri de submarine trec în largul insulelor Lofoten și Vesterålen.

Totuși, în aprilie, ecranele sălii de control a unei stații terestre a IMR, instalată în Hovden, au încetat brusc să funcționeze. Cercetările efectuate ulterior, cu ajutorul companiei petroliere de stat Equinor, au scos la iveală că nodul nr.2, aflat la 250 de metri adâncime, a fost deplasat. Iar cablul său a fost tăiat.

Pista sabotajului este privilegiată

În septembrie, s-a descoperit că și nodul 3 a fost mutat și că i-a fost ruptă cutia de conectare, precum și cablul, din care nu a mai rămas nici o urmă.

Săptămâna trecută, IMR a publicat un comunicat prin care anunța că rețeaua „LoVe” nu mai era în funcțiune. „Ceva sau cineva a rupt cablul din circuitul extern”, a afirmat IMR, adăugând că incidentul a fost „raportat poliției”, adică PST (Politiets Sikkerhetstjeneste – contraspionaj norvegian).

Cât despre cablul lipsă , acesta era „foarte gros și foarte greu. Doar ceva foarte puternic ar fi putut să-l smulgă și să-l ducă. În total, sunt 4,3 km de cablu care lipsesc”, sau echivalentul a 9,5 tone în total, a explicat Sissel Rogne, directorul IMR, pentru ziarul norvegian Nettavisen.

Evident, având în vedere natura rețelei oceanografice, și chiar dacă pista unui accident nu este total exclusă, ipoteza sabotajului este privilegiată. „Tocmai acesta este motivul pentru care am contactat PST”, a explicat Sissel Rogne.

„Cel mai important lucru pentru noi acum este dacă cineva a atacat cu adevărat cablul”, a declarat Øystein Brun, șeful infrastructurii tehnice a IMR. Brun are îndoieli cu privire la un posibil „accident”. „Oricare ar fi nava, ar fi trebuit să observe incidentul”. Și asta nu ar explica dispariția celor 9,5 tone de cabluri.

Rusia și „Losharik”

Dacă teza sabotajului este confirmată, lista potențialilor vinovați se reduce. „Trebuie o capacitate tehnică avansată pentru a efectua o astfel de operațiune. Dacă vă gândiți cine ar fi interesat să elimine acest cablu, unele nume ajung în fruntea listei. Este puțin probabil că autoritățile indiene, saudite sau britanice se află în spatele acestui presupus act de sabotaj”, a comentat ironic Jakub M. Godzimirski, de la Institutul Norvegian de Afaceri Internaționale.

În clar, Rusia, prin Direcția sa principală pentru cercetare în larg (GUGI), care raportează GRU, ar putea fi implicată. Mai ales că are capacitatea de a opera în abis, cu submarine de tip Losharik. În plus, a subliniat cotidianul Dagens Næringsliv , a existat „o activitate maritimă puternică a Rusiei în regiune în ultima perioadă, în special în jurul infrastructurii offshore norvegiene”, scrie Opex 360.

Între timp, repararea rețelei oceanografice LoVe va necesita timp și bani. „Vom avea nevoie de un cablu nou pentru a reconecta cel puțin unele părți ale sistemului. Dar nu este sigur că punctele de conectare pot fi refolosite”, a comentat Geir Pedersen, liderul proiectului „LoVe”.