Republica Moldova, care de 3 ani își tot prelungește starea de urgență, a luat-o pe urmele lui Zelenski și a închis toate televiziunile potrivnice președinției și Guvernului. Motivul halucinant invocat de CNA-ul de dincolo de Prut a fost că cele șase posturi TV anihilate ”au evitat să vorbească despre război”. Maia Sandu consideră că măsura extremă (sau extremistă) are ca scop protejarea spațiului informațional național și prevenirea tentativelor de destabilizare.
Prelungirea la nesfârșit a stării de urgență în Republica Moldova, ba pe motiv de Covid, ba pe motiv de criză energetică, pune mari semne de întrebare în ce privește sistemul de guvernare în forță din țara vecină. Pozând în luptător pentru respectarea democrației și libertăților cetățenilor, președintele Maia Sandu a reușit, în foarte scurtă vreme, să aducă țara în sapă de lemn și să suprime dreptul la exprimare, remarcându-se doar prin promovarea drepturilor LGBT. Pentru că a sabotat relația cu Federația Rusă, de care Republica Moldova era dependentă energetic în totalitate, Maia Sandu și-a adus cetățenii într-o sărăcie cumplită, când alternativa firească pentru o țară fără resurse era o neutralitate jucată inteligent. Rămasă fără surse de energie și gaze, Republica Moldova a apelat la singurul cotizant disponibil, România, care, de dragul fraților moldoveni, a fost nevoită să-și sacrifice propriii cetățeni. Curios este că Maia Sandu a ajuns, prin declarațiile făcute în timp făcea tururi prin cancelariile europene, cel mai crâncen dușman al Rusiei, având grijă să mai apară, când și când, informații despre iminenta invadare a Moldovei de către ruși. Când terenul a fost pregătit, puterea de la Chișinău a aplicat lovitura de grație și a închis, pur și simplu, șase posturi importante de televiziune din Republica Moldova, reușind să șocheze chiar și statele europene.
Tăcere pasiv-agresivă
Ca să justifice măsura anti-democratică, Maia Sandu a ieșit repede cu explicații, care nu au fost prea convingătoare. „Păstrarea păcii și stabilității în Moldova este prioritatea noastră, în contextul dificil în care ne aflăm, având război la hotar. Iar protejarea spațiului informațional național este un pas important pentru prevenirea tentativelor de destabilizare, puse la cale de persoane supuse sancțiunilor internaționale. Nu putem admite ca, în această perioadă plină de provocări, securitatea statului și viața liniștită a cetățenilor să fie puse în pericol de fugari care doresc un singur lucru – să scape de justiție”, a declarat Maia Sandu.
În schimb, justificarea oficială a CNA-ului din Republica Moldova este absolut halucinantă. Cele șase postrui TV închise au comis păcatul capital de a evita să vorbească despre război. Adică au tăcut, dar și tăcerea asta era una pasiv-agresivă, manipulatoare, destabilizatoare și, evident, pro-rusă. „De exemplu, înainte de începutul războiului, patru din cele șase posturi retransmiteau activ emisiuni informative rusești, care reprezentau un atac informațional asupra Ucrainei și o pregătire informațională pentru invadarea acesteia. Atât prevederile Codului Serviciilor Media Audiovizuale, cât și standardele de bază ale jurnalismului cu privire la informarea corectă erau grav încălcate. În primele zile ale agresiunii, aceste posturi au renunțat la retransmisiunea programelor informative din Rusia, dar au adoptat o altă tactic, manipulare prin omisiune. Adică aceste posturi au evitat să vorbească despre război”, a afirmat Liliana Vițu, președintele Consiliului Audiovizualului din Republica Moldova.
Presa incomodă
Închiderea celor șase posturi TV este un semnal clar dat și celorlalte canale care mai îndrăznesc să critice regimul de la Chișinău. Probabil că în vizor se mai află și postul Realitatea Moldova, care publica, în vara acestui an, o informație șocantă despre șefa CNA. Astfel potrivit postului TV, Liliana Vițu a încasat în anul 2020, 1,5 milioane de euro din venituri reprezentând salarii, ca specialist în comunicare în cadrul Biroului de Cooperare al Elveției din Republica Moldova, unde a lucrat în perioada 2018-2021. Asta înseamnă că a fost plătită cu 125.000 de euro pe lună, un salariu de patru ori mai mare ca al Ursulei von der Leyen, președintele Comisiei Europene.