America de astăzi nu își poate egala puterea hegemonică din 1948 și nici politica actuală nu este potrivită pentru a utiliza capacitățile pe care le areInițiativa postbelică a SUA, numită după George Marshall, secretarul de stat al președintelui Harry Truman, a cheltuit aproximativ 5 % din PIB-ul țării pentru a sprijini economiile Europei de Vest împotriva amenințării dominației sovietice.
Provocările de astăzi pentru America- schimbările climatice și influența geopolitică chineză – par a fi de natură aproximativ echivalentă, iar apelurile de a repeta exercițiul au început în mod corespunzător, fiind însoțite de apeluri similare din partea Beijingului, scrie în Financial Times analistul politic Alan Beettie.
Cea mai recentă ofertă vine din partea lui Brian Deese, fost director al Consiliului Economic Național în cadrul administrației Biden, care a propus o ofensivă cu spectru complet, acoperind transferul de tehnologie, finanțarea și comerțul către țările în curs de dezvoltare. Instinctul este corect, dar, spre deosebire de propunerea inițială a lui Truman, SUA nu dispun de capacitățile necesare în mai multe domenii-cheie pentru a-și realiza ambiția.
După cum însuși Deese recunoaște pe bună dreptate, invocarea planului inițial poate fi facilă. Exponentul suprem al tacticii (mareșalul campaniei, s-ar putea spune) este Gordon Brown, fostul prim-ministru al Regatului Unit, care a solicitat cel puțin cinci planuri Marshall în decurs de 15 ani, respectiv pentru ajutor în general (2001), ajutor specific pentru Africa (2005), combaterea schimbărilor climatice (2007), extinderea reglementării financiare globale (2010) și, poate exagerând puțin conceptul, ajutorarea refugiaților sirieni (2016).
Valoarea ajutorului din Planul Marshall, lansat în 1948, nu a fost decisivă în sine. Dar a fost inclusă într-o doctrină de asistență militară și strategică în cadrul Războiului Rece emergent, care oferea, de asemenea, integrare prin intermediul finanțelor, tehnologiei și, în mod esențial, al comerțului.
SUA sponsorizaseră deja în 1944 crearea sistemului Bretton Woods de guvernanță financiară internațională, inclusiv crearea FMI și a Băncii Mondiale, și au continuat să sprijine dezvoltarea Europei occidentale postbelice.
America nu are putere superioară Chinei în tehnologiile ecologice
Situația din prezent diferă. America nu are putere superioară Chinei nici în domeniul tehnologiei ecologice, nici în cel al finanțării dezvoltării. În cazul unora dintre produsele esențiale – panourile solare, energia eoliană și acum vehiculele electrice – tehnologia americană este mai scumpă și adesea inferioară celei chineze. Țările cu venituri mici și medii nu sunt forțate să aleagă între SUA și China, așa cum au făcut-o (mai mult sau mai puțin) națiunile europene în timpul Războiului Rece.
SUA s-au retras deja din OMC și au ridicat tarife protecționiste. Iar un Plan Marshall ecologic al SUA ar fi o naivitate dacă Donald Trump este ales președinte. Puteți spune ce vreți despre Partidul Comunist chinez, dar puteți fi siguri că va fi la conducere peste cinci ani.
America de astăzi nu își poate egala puterea hegemonică din 1948 și nici politica actuală nu este potrivită pentru a utiliza capacitățile pe care le are.
Planul Marshall nu este acum o comparație potrivită pentru ambițiile SUA de a fi un lider mondial în domeniul tehnologiei ecologice. Lupta pentru influență împotriva Beijingului va fi mai complicată decât a fost atunci împotriva Moscovei.
