China trăiește un paradox – a doua economie mondială susține că a eradicat oficial sărăcia absolută anul trecut, „o victorie majoră”, potrivit președintelui Xi Jinping. Obiectivul, stabilit în 2015, trebuia atins cu orice preț înainte de iulie 2021, când Partidul Comunist Chinez (PCC) își va sărbători centenarul.
Pragul sărăciei este definit ca un venit sub 2,30 dolari (1,9 euro) pe zi și pe persoană. Dar definiția nu se bazează doar pe venituri. În toată țara, oficialii au mers din ușă în ușă pentru a evalua statutul social al rezidenților în funcție de diferite criterii: starea de sănătate, locuințe, educația copiilor etc.Familiile care dețin o mașină sau un tractor au fost astfel eliminate de pe lista gospodăriilor sărace. China susține că a scos 800 de milioane de oameni din sărăcie de la lansarea reformelor economice la sfârșitul anilor 1970. Rata sărăciei absolute a scăzut de la 88,3% din populație în 1981 la 0,3% în 2018.Aproape toți copiii își finalizează acum educația obligatorie fără a fi nevoie să lucreze pentru a-și ajuta părinții. Rata mortalității infantile a scăzut, de asemenea, în ultimii 20 de ani, în timp ce rata de proprietate a unui automobil a crescut, până la 20% din populație.
Rezultate credibile?
Statisticile chinezești sunt adesea discutabile și dezvăluie doar o parte a poveștii. În acest caz, sute de mii de cazuri de corupție au fost legate de lupta împotriva sărăciei. Executivii locali nu au ezitat să-și includă familia sau prietenii în categoria „săraci” pentru a delapida fonduri.Pragul oficial de 2,30 USD pe zi este scăzut comparativ cu 5,50 USD recomandat de Banca Mondială pentru țările cu venituri medii precum China.”Dacă urmăm acest criteriu, aproape un sfert din populația chineză trăiește în sărăcie”, potrivit directorului Băncii Mondiale pentru China, Martin Raiser, citat de AFP. Fondurile alocate împotriva sărăciei, „deși substanțiale ca valoare absolută, reprezintă doar o mică parte din veniturile statului”, subliniază Terry Sicular, economist specializat în China la Universitatea Western Ontario (Canada). În multe regiuni, comunitățile locale, care au contribuit în mare măsură la lupta împotriva sărăciei, se găsesc cu resurse fiscale limitate și datorii mari, după ce au investit în proiecte de infrastructură colosale. Iar pentru a finanța aceste investiții, factura este pe măsură: peste 800 de miliarde de dolari vor fi rambursate pe parcursul a cinci ani. Dacă metropolele deschise comerțului internațional s-au modernizat rapid, regiunile rurale par la ani lumină distanță de falnicii zgârie-nori din Shanghai sau Beijing. Într-adevăr, China trăiește un paradox: inegalități sociale într-un un stat fondat pe egalitarism socialist – adoptând un model de capitalism controlat de un partid comunist –dar care deține recordul mondial pentru numărul de miliardari în dolari.
