Lecția Belarus sau cum l-au condamnat americanii pe Lukașenko

Ce se întâmplă acum în Belarus este o lecție predată tuturor țărilor care intră în categoria „Și altele…” când se discută soarta lumii. Să nu ne împăunăm cumva, suntem și noi acolo, am trecut deja prin ce experimentează azi Minskul. Președintele Lukașenko, ultimul dictator al Europei, cum îl numesc mulți analiști de politică externă, a fost condamnat de americani imediat ce-a bătut palma cu ei pentru niște mega-proiecte economice comune.

Împăunat de succesul diplomatic repurtat și convins că afacerea cu Washingtonul e una de tip „win-win” (dau gazu’, iau mandatu’), Lukașenko s-a și grăbit să scoată limba spre Kremlin. L-a beștelit public pe Vladimir Putin, într-o șarjă ofensivă pe care nimeni nu o întrevedea prin 2019, când armatele celor două state efectuau puternice exerciții militare comune, stârnind îngrijorare în NATO. Liderul bielorușilor și-a permis chiar să aresteze 15 „emisari” ai Moscovei, prinși prin apropierea Minskului, despre care nu s-a ferit să spună că erau agenți trimiși de Putin cu misiunea să orchestreze o lovitură de stat.

Lukașenko a tras cartea necâștigătoare, la fel ca România când a decis să danseze după cum îi cântă stăpânirea. În doar câteva zile, americanii au dat foc relațiilor cu Lukașenko, iar Minskul arde la propriu, focul revoltei populare fiind alimentat diplomatic (și mai mult de atât!) de șacalii Occidentului. Bruxellesul spune că e cu ochii pe evenimentele din Belarus (dar și pe rezervele țării!), iar Washingtonul deja cere anularea alegerilor și reluarea scrutinului.

„Condamnăm cu fermitate violenţele care au loc împotriva protestatarilor şi reţinerea susţinătorilor Opoziţiei, precum şi utilizarea închiderii Internetului pentru a reduce abilitatea poporului de a face schimb de informaţii legate de alegeri şi demonstraţii”, a insistat Mike Pompeo. În prealabil, secretarul de Stat american afirmase că „alegerile din Belarus nu au fost nici libere, nici corecte”. Separat, Germania a anunțat că va solicita UE să impună sancțiuni Belarusului, o situație absolut halucinantă prin absurditatea ei.

Ca musca-n lapte s-a băgat și România. Mă rog, e mult spus România, mai degrabă PNL. Un deputat liberal care s-a remarcat doar prin tunuri și combinații pe vremea când era primar de sector în Capitală a mâzgălit pe Facebook o formă de revoltă față de incidentele care au loc în Belarus. „Cred că fiecare parlamentar român care prețuiește democrația și libertatea de exprimare trebuie să transmită un mesaj de solidaritate cu cetățenii din Belarus, care își revendică dreptul de a protesta pașnic și solicită, absolut legitim, ca votul lor să fie numărat corect.

Noi, cei din această parte a Europei, care luptăm și astăzi împotriva fantomelor comunismului, avem o experiență mult mai dureroasă a rezistenței împotriva autoritarismului și a violenței. Tocmai din acest motiv, cunoscând resorturile unui sistem abuziv, e nevoie de un apel public cât mai larg pentru găsirea unei soluții pașnice și democratice în Belarus”.

Părăsit de cei mai noi prieteni, Lukașenko se comportă ca un tiran orbit de furie. Doar că își varsă mânia asupra propriului popor (a tăiat Internetul, iar despre contracandidata sa din alegeri, fosta profesoară de engleză Svetlana Tihanovskaia, nu se mai știe nimic de luni dimineață), când, de fapt, politica sa externă păguboasă l-a adus în această situație. La Minsk se trage în protestatari, sunt morți și răniți, dar oamenii nu se lasă duși de pe străzile Capitalei. Au îndurat multe în perioada sovietică, sunt tăbăciți și deciși să reziste oricât va fi nevoie.