Latura întunecată a UE. Campioni la ucis animale sălbatice

Un nou raport șocant arată că UE a importat o medie de opt trofee de vânătoare de specii protejate la nivel internațional, pe zi, între 2014 și 2018.

În perioada de cinci ani, aproape 15.000 de așa-numite trofee au fost importate în blocul comunitar, UE devenind al doilea importator din lume. Articolele provin din specii precum leii africani, elefanții africani, rinocerii negri pe cale de dispariție și chiar de la urșii polari, o specie la fel amenințată cu extincția.

Specii protejate degeaba

Cercetarea, realizată de Humane Society International (HSI), a constatat în medie 2.982 importuri de la specii protejate pe an – Spania, Germania și Danemarca reprezintă 52% din importuri.

În perioada examinată, rata importurilor a crescut cu aproape 50%. Speciile protejate importate se refereau la leoparzi africani, zebrele de munte și gheparzii lui Hartmann, UE fiind cel mai mare importator de gheparzi din lume.

Alți importatori importanți au fost Austria, Suedia, Franța, Ungaria, Republica Cehă și Slovacia, scrie Euronews. Humane Society International cere interzicerea importului și exportului de trofee de vânătoare ale speciilor respective.

O „distracție” pentru elite

Animalele sunt împușcate în timpul călătoriilor efectuate în străinătate și aduse în UE, cheltuielile incluzând călătoria, licențele și importul. Costul ridicat la care se ajunge arată că această „distracție” este disponibilă numai pentru elita bogată, spune Adeline Fischer, manager în cadrul HSI.

„Este vorba despre oameni cu case cu mașini și case scumpe, care văd activitatea asta distractivă”, semnalează Fischer: „Cu cât animalul este mai aflat pe cale de dispariție, cu atât devine mai scump. Un leu crescut în captivitate este mai ieftin, împușcarea costă câteva mii de euro, dar pentru rinocerii negri, aflați pe cale de dispariție, doar împușcarea costă până la 100.000 de euro”, scrie Digi 24.

„Oamenilor le place să ucidă”

Cifra de 2.982 de trofee este însă doar  estimare, pentru că cifra reală a animalelor împușcate și importate este cel mai probabil mult mai mare, spun reprezentanții HSI.

„Suntem șocați de această cifră. Oamenilor le place să ucidă pentru că probabil doar asta îi face să se bucure când iau altă viață”, a spus Adeline Fischer.

Trofeele și corupția

Cei mai mari exportatori de trofee de vânătoare sunt Namibia, Africa de Sud, Canada, Rusia, Argentina, Kârgâzstan și Statele Unite. Industria este susținută printr-un lobby puternic, potrivit HSI: „Este o industrie imensă, cu un lobby puternic și cu foarte mulți bani. Acești oameni nu plătesc doar pentru uciderea animalelor, ci și călătoriile și mâncarea”.

Se susține adesea că vânătoarea de trofee aduce beneficii comunităților sărace și că aproximativ 200 de milioane de dolari ajung astfel la comunitățile africane sărace. Cu toate acestea însă, HSI susține că doar 3% din profituri se îndreaptă către comunitățile locale.

„O relicvă a trecutului colonial”

Organizația atrage atenția că industria vânătorii pentru trofee provenind de la specii pe cale de dispariție este una coruptă, în care cei care se îmbogățesc sunt tot cei bogați, care dețin zone unde vânătoarea se poate desfășura și care primesc autorizații în acest sens.

„Această industrie este foarte strâns legată de corupție și de guvernele care acordă autorizații. Este o industrie foarte coruptă. Este timpul să interzicem o relicvă a trecutului colonial”, susține organizația, care avertizează că vânătoarea de trofee reprezintă amenințări reale pentru speciile de animale și poate provoca chiar dispariția acestora.

Totodată, pentru trofee sunt vânate exemplare mari, deseori masculi: „În populațiile deja foarte reduse, nu poți lua nici măcar un singur animal … acestea sunt cruciale pentru supraviețuirea speciei”, susține HSI

Doar 20 la sută dintre europeni sunt conștienți de fenomenul importurilor de trofee, a spus Adeline Fischer, care a vorbit despre șocul pe care chiar prieteni ai ei l-au avut atunci când au realizat amploarea lui.