La ONU a murit diplomația

Adunarea generală virtuală a Națiunilor Unite din această săptămână ar putea fi o metaforă a declinului diplomației și a eforturilor de a menține o ordine internațională bazată pe reguli în locul legii junglei.

Datorită pandemiei Covid-19, liderii mondiali livrează o serie de monologuri video fără să se poată întâlni la New York pentru obișnuitele discuții private în care disputele globale și provocările comune pot fi abordate altfel. Epoca diplomației prin tweet arată ONU, la cea de-a 75-a aniversare, drept o instituție abandonată și din în ce mai formală, comentează Les Echos. Fondată în 1945, ONU are șase organe principale: Adunarea Generală; Consiliul de Securitate; Consiliul Economic și Social (ECOSOC); Consiliul de tutelă; Curtea Internațională de Justiție; și secretariatul ONU. La ce mai slujesc astăzi toate acestea? „Diplomația tradițională devine arhaică”, spunea un veteran al Departamentului de Stat al SUA, deși promovează valori comune și previne conflictele. Consiliul de Securitate este din nou blocat de dispute și neîncredere între marile puteri: Statele Unite, China și Rusia. Tratatele de control al armelor – care au contribuit la instalarea unui minim de încredere între superputeri – au fost încălcate sau rupte.

Nu există un singur vinovat pentru scăderea actuală a ordinii mondiale „universale” pe care multe națiuni emergente susțin că a fost creată de Occident în propriul interes în 1945 și din nou după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, scrie Politico. Mulți factori perturbatori includ influența agresivă a  Chinei, evidențiată de militarizarea acesteia în Marea Chinei de Sud; Efortul revizionist al Rusiei de a tăia o sferă de influență, caracterizată prin confiscarea și anexarea Crimeii din Ucraina, precum și monopolul energetic asupra Europei; Refuzul Americii sub președintele Donald Trump de a onora acordurile privind Iranul. ONU nu a reușit să pună capăt  războaielor prelungite din Siria, Libia și Yemen, iar cel palestiniano-israelian este la fel de vechi ca și Organizația. Dar cea mai uimitoare și dăunătoare lovitură pentru dimplomația internațională este abandonarea de către Washington a rolului de garant al ordinii globale – indiferent cât de “nedreaptă” este ea – lăsând loc  unui revanșard curent de „corectitudine politică” (un non sens toxic care duce la anarhie) și o incredibilă restaurare a tezelor stângii radicale – așa cum se întâmplă chiar acum în Statele Unite. La rândul ei, Europa înregistrează eșecuri diplomatice. Marea Britanie își oferă puterea de a renunța la o parte din tratatul său  de retragere din UE, ratificată în urmă cu mai puțin de un an – Brexitul e un dialog al surzilor.

O asemenea nerespectare intenționată a statului de drept ar oferi un exemplu teribil altor state și ar submina încrederea blocului european. O altă înfrângere a diplomaților europeni este incapacitatea de a impune sancțiuni conducerii Belarusului(chiar și așa, metoda este ineficientă și va afecta doar populația belarusă, nu și clica lui Lukașenko) și lipsa de reacție în fața tensiunilor din Mediterana, escaladate de Turcia lui Erdogan.Ministerele de externe și-au văzut rolul diminuat –puterea o dețin acum finanțele – iar ambasadele au fost transformate în birouri de promovare a comerțului sau showroom-uri pentru vânzarea armelor. Această lume post-diplomatică, cu un respect din ce în ce mai scăzut pentru dreptul internațional în fața stăpânirii celor mai puternici, poate arunca în aer politica externă și transforma tratate și reglementări în simple mesaje bune de șters pe Twitter și WhatsApp.