Luptând pentru supraviețuirea sa politică, președintele din Belarus încearcă să-și încadreze problemele ca parte a unui conflict geopolitic între Moscova și Occident, apelând la Vladimir Putin – „fratele său mai mare” și „prietenul în vremuri de nevoie”.
Imaginile întâlnirii celor doi lideri la Soci arătau un Lukașenko transpirat, luând cu sârguință note când Putin vorbea ușor distant sau bătând din picior de plictiseală. În parte, întâlnirea părea concepută pentru a arăta că Lukașenko închidea o ușă din vest și deschidea una mai largă către Rusia. Dar Putin știe că Lukașenko este un politician viclean, notoriu nesigur, loialitățile sale se schimbă odată cu vântul și comportamentul său de astăzi nu este o garanție a comportamentului său de mâine. În ajunul alegerilor contestate din 9 august, liderul de la Minsk a acuzat Rusia că a încercat să destabilizeze Belarus după arestarea a 33 de presupuși mercenari. Acum el avertizează cu privire la un atac NATO și îi respinge pe protestatari ca agenți occidentali. Pentru Lukașenko, a-și alege propria soartă politică ca parte a unei lupte geopolitice între est și vest este o decizie pur pragmatică.
De când UE a respins votul din 9 august ca fiind nelegitim, Moscova este singura linie de salvare a “domnitorului” asediat. Rusia a promis ajutor militar, a declarat că o forță de rezervă este pregătită în cazul în care este necesară o intervenție și a anunțat că vor fi exerciții militare comune lunare în vestul Belarusului. De asemenea, a trimis jurnaliști de stat ruși în Belarus în scopuri de propagandă și a acordat un împrumut de 1,5 miliarde de dolari către Minsk, care îi va permite lui Lukașenko să își restructureze datoria – în mare parte rusă. “Deocamdată Putin se joacă cu Lukașenko pentru că intră în viziunea sa polarizată asupra lumii și nu ar lăsa să-i scape o oportunitate de influență mai mare într-un stat vecin”(politico.eu). Există o mulțime de semne că Moscova vrea ca Lukașenko să dispară –doar în ritmul său. Discuția despre un plan de reformă constituțională pentru Belarus, susținută de Kremlin și repetată de Lukașenko, este în parte o încercare (nereușită) de calmare a protestatarilor.
Dar este, de asemenea, un semnal pentru Lukașenko: chiar dacă va supraviețui crizei politice actuale, nu va fi o afacere ca de obicei. Kremlinul ar putea câștiga timp menținându-l la putere, dar și-ar înstrăina societatea belarusă care, deocamdată, nu a arătat o dușmănie fățișă față de Moscova. „Belarusii i-au considerat întotdeauna pe ruși frații noștri, dar dacă Rusia se ține de politica sa actuală, acest lucru nu va mai posibil”, spune Svetlana Alexievici, ultima membră a consiliului de opoziție de la Minsk, care încă nu a fost reținută. Deocamdată, Moscova se preface că nu aude acest mesaj. Lukașenko nu poate decât să spere că și Putin continuă să nu asculte.