Se va întâmpla sau nu? Negocierile se intensifică la o săptămână de la un termen cheie pentru controversatul proiect israelian de anexare a secțiunilor din Cisiordania ocupată, ceea ce ar putea pune problema palestiniană în centrul dezbaterilor internaționale.
Premierul Benjamin Netanyahu poate anunța de la 1 iulie strategia sa de a pune în realitate planul de acțiune al administrației Trump pentru Orientul Mijlociu. Acest plan prevede anexarea de către Israel a văii Iordaniei, o vastă limbă de pământ arabil și a celor sute de așezări evreiești din Cisiordania ocupate, pe lângă crearea unui stat palestinian pe un teritoriu redus fără Ierusalimul de Est. Pentru Netanyahu, planul Trump oferă o „oportunitate istorică” de a afirma „suveranitatea” Israelului asupra unor părți din „Iudeea și Samaria”, un nume biblic și oficial pentru statul ebraic din Cisiordania. Însă pentru a acționa, “Bibi” are o fereastră de oportunitate de doar câteva luni, deoarece realegerea la Washington a principalului său aliat nu mai este atât de sigură – “Deal of century” intră în criză de timp. De asemenea, Netanyahu este pus în fața poziției Uniunii Europene, primul partener economic al Israelului, cu privire la posibile sancțiuni, o mișcare care se presupune că va mobiliza populația palestiniană.
Înghițirea elefantului
Un context ce sugerează o anexare rapidă. „Pentru Netanyahu, este vorba despre înghițirea elefantului, întrebarea este să știm care este dimensiunea piesei pe care o va înghiți, adică care vor fi teritoriile anexate”, notează un diplomat occidental pentru AFP. În ultimele săptămâni, premierul israelian cu longevitate record a înmulțit întâlnirile cu reprezentanții celor peste 450.000 de coloniști care trăiesc acum alături de cei peste 2,8 milioane de palestinieni din Cisiordania.
Un scenariu maximalist pledează pentru anexarea atât a coloniilor, cât și a văii Iordaniei, iar unul minimalist evocă anexarea, cel puțin pentru început, a unor colonii sau blocuri de colonii precum Maalé Adoumim, Goush Etzion sau Ariel.„Amploarea anexării va avea cu siguranță un impact asupra intensității reacției internaționale”, notează Nimrod Goren, fondatorul Mitiv, un institut de cercetare din Orientul Mijlociu și profesor la Universitatea ebraică din Ierusalim. În ceea ce privește partea palestiniană, „dacă există o creștere a violenței în Fâșia Gaza sau în Cisiordania, aceasta va împinge alte țări să își intensifice răspunsul și poate să se implice mai mult”, a spus el.
Lumea arabă îi trântește ușa în nas lui Netanyahu
Israelul are relații oficiale oficiale doar cu două țări arabe, Egiptul și Iordania, dar încearcă să stabilească contacte cu puterile Golfului, în special Emiratele Arabe Unite. O strategie care a provocat iritare. „Anexarea va pune capăt aspirațiilor israeliene pentru relații mai bune cu lumea arabă și cu Emiratele la nivel de securitate, economic și cultural”, a scris ambasadorul EAU la Washington, Youssef al-Otaïba. „Acum avem cu noi o largă coaliție internațională împotriva proiectului israelian de anexare”, a declarat secretarul general al Organizației de Eliberare a Palestinei (OEP), Saëb Erakat.
Netanyahu mai primește o lovitură din partea aliatului Benny Ganz: fostul șef al armatei a avertizat asupra deteriorării relațiilor cu vecina Iordanie, care a numit anexarea o „amenințare fără precedent la adresa procesului de pace” și ar putea cufunda Orientul Mijlociu într-un conflict „lung și dureros „. În cele din urmă, în plină criză economică născută din pandemia Covid-19, sprijinul pentru anexare s-a subțiat în opinia publică israeliană, coborând sub pragul de 50%, cu teama unui nou val de violență.