Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu așteaptă în continuare un telefon de la Casa Albă – și are de se fie îngrijorat: pentru Joe Biden, interlocutorii și aliații săi principali pentru următorii ani ar fi europenii, nu Israelul.
În primul său discurs de politică externă din 4 februarie, Biden a evocat lideri mondiali și “prieteni ai Americii” cu care vorbise deja de la preluarea mandatului, inclusiv cei din Canada, Mexic, Regatul Unit, Germania, Franța, NATO, Japonia, Coreea de Sud și Australia. Israelul nu era pe această listă. O altă demonstrație care reabilitează alianța strategică americană cu Europa a avut loc după 24 de ore. Secretarul de stat Antony Blinken a ținut o conferință virtuală cu omologii săi britanici, francezi și germani. Cei trei miniștri europeni au salutat “întoarcerea Americii în centrul politicii mondiale”. Ultima dată când s-au întâlnit acești oficiali de top a fost în aprilie 2018. Mesajul lui Blinken a fost clar: multilateralismul a revenit. Netanyahu se teme de această schimbare geopolitică de când fostul președinte Donald Trump a pierdut alegerile din noiembrie, mai ales în privința unui subiect care îl privește direct: Iranul. Premierul Israelului știe că are puțini alți lideri mondiali la care să apeleze.
Franța, nu SUA, se oferă să implice Israelul în discuții cu Iranul
“Acest lucru este deosebit de pertinent în ceea ce privește cele șase puteri mondiale care au negociat Planul de acțiune comun global (JCPOA) din 2015 – Statele Unite, Rusia, China, Franța, Regatul Unit și Germania. Biden este acum forța motrice din spatele unei posibile relansări a acordului nuclear cu Iranul, așa că Netanyahu nu se poate baza pe el”, notează Al-Monitor. De-a lungul anilor, premierul israelian a întreținut o relație specială cu președintele Vladimir Putin, însă puțini din Ierusalim cred că liderul de la Kremlin va salva Israelul de la acord. Pe 8 februarie, ministrul de externe Gabi Ashkenazi a vorbit cu omologul său rus despre Iran, însă influentul Serghei Lavrov nu i-a făcut nicio promisiune. Același lucru s-ar putea spune despre China. Diplomații israelieni au făcut tot posibilul să angajeze Franța împotriva programului nuclear iranian, încă de pe vremea președintelui Francois Hollande, dar s-a dovedit că fostul conducător de la Elysee nu a avut încredere în Netanyahu. Însă legăturile Ierusalimului cu Parisul sub președintele Emmanuel Macron au fost “cool”, dar până la un punct. Președintele francez s-a distanțat de dosarul israeliano-palestinian, lăsând această arenă geopolitică în seama administrației Trump. În schimb, s-a concentrat asupra Libanului, statelor din Golf și Iran.
O problemă din care Israel nu se mai poate sustrage. Victoria lui Biden oferă UE și Franței, în special, un impuls semnificativ în relansarea dialogului cu Republica Islamică. Mai multe rapoarte susțin că europenii s-au angajat cu înalți oficiali democrați în timpul campaniei electorale, pentru a inspecta împreună posibilitățile de reînnoire a relațiilor cu Teheranul. Adresându-se Consiliului Atlantic, Macron s-a oferit să medieze discuțiile dintre Statele Unite și Iran pentru a reînvia acordul JCPOA din 2015. Dar a mai spus un alt lucru, care l-a surpins pe Netanyahu: „Trebuie să găsim o modalitate de a implica în aceste discuții Arabia Saudită și Israel, deoarece aceștia sunt unii dintre partenerii cheie din regiune interesați direct de rezultatele obținute cu ceilalți prieteni ai regiunii.” Aceasta a fost, de fapt, ceea ce Ierusalimul a încercat să obțină de la Washington în ultimele săptămâni – o promisiune de a menține Israelul „în camera” negocierilor. În mod ironic, liderul Franței, nu al Statelor Unite, a pus această cerere pe masă. O lecție pentru Netanyahu despre realpolitik și poate chiar o oportunitate diplomatică de profitat.
