În căutarea unei majorități de netrecut după alegerile legislative din 23 martie, prim-ministrul israelian este pregătit pentru toate alianțele, inclusiv cele mai nenaturale.
Miracolul vaccinului nu a fost suficient. Benjamin Netanyahu a condus cea mai rapidă campanie de vaccinare din lume în Israel – a redeschis țara cu două săptămâni înainte de scrutinul parlamentar, al patrulea din ultimii doi ani. Israelienii îi sunt recunoscători pentru asta, dar nimic nu ajută: premierului îi lipsește încă o majoritate pentru a forma un guvern durabil. La 71 de ani, Netanyahu stă la putere de 12 ani fără oprire, dar înclinația sa de a stârni diviziunile populației și exercitarea din ce în ce mai solitară a puterii au dus la un fel de lehamite în rândurile alegătorilor, sătui de campanii electorale interminabile. Președintele Israelului, Reuven Rivlin, va desemna un candidat până pe 7 aprilie pentru a forma următorul guvern. Candidatul responsabil cu formarea executivului va avea la dispoziţie 28 de zile pentru a forma o coaliţie. Un ultim bilanț al alegerilor din 23 martie a arătat Partidul Likud al premierului și fracțiunile înrudite care controlează 52 de locuri în parlamentul de 120 de membri. Un potențial grup de opoziție a ocupat 57 de locuri. Fără o cale ușoară către o majoritate guvernamentală, soarta politică a lui Netanyahu – care are nevoie de sprijinul a cel puţin 61 de parlamentari – poate depinde de liderii a două partide: Yamina, condus de fostul ministru al apărării Naftali Bennett, și de o fracțiune islamistă arabă, Raam, cu Mansour Abbas în frunte. Likud, comentează Le Monde, a obținut cele mai multe locuri la alegeri, 30, dar Rivlin poate alege un alt candidat, pe baza recomandărilor partidelor. Sau să decidă că nimeni nu poate forma un guvern. Într-o democrație funcțională, un partid de guvernământ al cărui lider nu reușește să câștige majoritatea de patru ori la rând, l-ar invita să cedeze. Likud l-ar îndemna pe Netanyahu să se confrunte cu procesul său pentru fraude și corupție – etapele audierii încep la începutul lunii aprilie. Fără el, Likud ar putea forma o coaliție în douăzeci și patru de ore.
Negocieri în toate direcțiile pentru păstrarea puterii
Dar marea formare a dreptei israeliene a pierdut tradiția democrației interne, care a fost mult timp mândria ei. Folosește încrederea israelienilor în instituțiile lor, denunțând un „complot” al anchetatorilor de poliție, al judecătorilor, al stângii și al mass-media pentru a-l doborî pe liderul ei. Această paralizie i-a convenit lui Netanyahu timp de doi ani pentru a rămâne la butoane cedând cerințelor ultra-ortodocșilor și altor extremiști, pentru a-și păstra loialitatea în jocul de supraviețuire politică și imunitate față de procesul său. Numărând fiecare vot înainte de sondajul din 23 martie, el și-a îndemnat aliații din extrema dreaptă religioasă să integreze un bloc de opoziție periculos pentru instituțiile democratice: promite să reformeze sistemul judiciar și să reducă puterea Curții Supreme. În urma Paștelui evreiesc, Israelul se pregătește din nou pentru lungi negocieri. Partidele mici își afirmă cererile. Vânătoarea „dezertorilor” este deschisă, sub amenințarea unui al cincilea tur de scrutin. Netanyahu ar putea alia o mică formațiune pragmatică islamistă, care încearcă să spargă plafonul de sticlă sub care rămân formațiunile care reprezintă cetățenii arabi ai Israelului (20% din populație). În septembrie 2020, opoziția nu îndrăznise să facă un astfel de pas: refuzase să-și unească forțele cu partidele arabe “progresiste”. Dar, chiar și astăzi, Netanyahu rămâne singurul capabil să încalce jocurile politice din Israel.
