Anul 2020 și-a pus amprenta pe o mare parte din Orientul Mijlociu. În timp ce unele evoluții au adus o licărire de speranță asupra conflictelor aparent de nerezolvat, alte dinamici au exacerbat problemele existente în întreaga regiune.
Siria
În cel de-al zecelea an al războiului, care nu numai că a dus la peste 500.000 de victime, ci a strămutat aproximativ 13 milioane de oameni – mai mult de jumătate din toți sirienii – progresul durabil în ceea ce privește o rezoluție nu este încă vizibil.
Turcia și Rusia au convenit asupra unui nou acord de încetare a focului la începutul lunii martie pentru ultima cetate rămasă a rebelilor, Idlib.Cu toate acestea, președintele Bashar al-Assad continuă să își afirme intenția de a recâștiga controlul asupra fiecărui centimetru de sol sirian, inclusiv a zonelor de nord-est controlate de o administrație condusă de kurzi și Idlib. În ciuda acordului dintre Moscova și Ankara, Israelul a continuat să efectueze atacuri militare împotriva țintelor legate de Iran în Siria. La volatilitatea situației se adaugă renașterea ISIS și alegerile prezidențiale siriene din 2021. Ajutați de pandemie și de vidul creat de retragerea de către Statele Unite a forțelor sale din unele zone, grupurile militanților jihadiști au lansat mai multe atacuri și continuă să-și recapete puterea doar la un an după prăbușirea califatului în estul Siriei.
Yemen
Războiul dintre forțele guvernamentale sub președintele Abd-Rabbu Mansour Hadi și Consiliul de tranziție sudic (STC) a continuat, în timp ce houthii rebeli continuă să lupte împotriva coaliției conduse de Arabia Saudită și a forțelor guvernamentale din nord. Alianța militară condusă de Arabia Saudită luptă alături de guvern din 2015 împotriva acestor rebeli susținuți de Iran. Potrivit ONU, Yemen se confruntă cu cea mai gravă criză umanitară din ultimele decenii. Noul guvern, condus de premierul Maeen Abdul Malik, reprezintă zonele nordice și sudice ale Yemenului cu un număr egal de membri din fiecare regiune.
Iran
Tensiunile cu SUA au fost în continuă creștere în timpul administrației Trump, care a abandonat unilateral un acord nuclear din 2015 între Iran și puterile mondiale și a impus sancțiuni economice dure. Uciderea generalului Qassem Soleimani în atacul american cu dronă din ianuarie a dus la escaladarea unui conflict militar direct între Washington și Teheran, care însă nu s-a concretizat niciodată.
SUA au blocat, de asemenea, cererea Iranului pentru un împrumut de urgență de 5 miliarde de dolari de la Fondul Monetar Internațional pentru a combate cea mai mortală pandemie din Orientul Mijlociu, notează Al Jazeera. La sfârșitul lunii noiembrie, Mohsen Fakhrizadeh, un om de știință de vârf în programele nucleare și militare ale Iranului, a fost asasinat într-un oraș lângă Teheran. Ministrul iranian al Apărării a ameninţat cu răzbunarea lui Fakhrizadeh, atribuită de către oficiali religioşi şi militari Israelului. La câteva zile după ce omul de știință a fost asasinat, parlamentul a adoptat un proiect de lege care obligă guvernul să crească îmbogățirea uraniului și să expulzeze inspectorii Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, printre altele.
Palestina
Odată cu acordurile de normalizare semnate între mai multe state arabe și Israel, palestinienii au devenit din ce în ce mai izolați. Președintele Autorității Palestiniene (AP), Mahmoud Abbas, a promis alegeri.„Abandonarea palestinienilor de către regimurile autocratice arabe și, în special, de către propriile lor conduceri incompetente, sunt tendințe care au rădăcini adânci și care vor continua cu siguranță în noul an”, explică Nader Hashemi, directorul Centrului pentru Studii din Orientul Mijlociu de la Universitatea din Denver. Palestinienii au asistat la modul în care Israelul și-a avansat interesele în ultimele zile ale administrației Trump. În timp ce președintele ales al SUA, Joe Biden, susține soluția celor două state și s-a angajat să restabilească ajutorul SUA pentru palestinieni, este puțin probabil să modifice în mod semnificativ statu quo-ul.
Israel
În timp ce acordurile de normalizare sunt dăunătoare pentru palestinieni, ele sunt importante pentru Israel în ceea ce privește prosperitatea economică și securitatea sporită împotriva adversarului comun Iran. Călătoria premierului Benjamin Netanyahu în Arabia Saudită a fost un exemplu în acest sens. În ceea ce privește relațiile Israelului cu Palestina, „nu se vor schimba multe în 2021”, a spus Hashemi, în timp ce sprijinul american va rămâne substanțial și la fel de necondiționat.„Joe Biden va readuce politica americană în era Obama. Aceasta înseamnă un sprijin foarte puternic al SUA pentru Israel”. Cu toate acestea, în timp ce Netanyahu a facilitat realizări semnificative pe scena internațională, situația sa internă rămâne problematică. Israelul va organiza alegeri parlamentare anticipate în luna martie, acesta fiind al patrulea scrutin din ultimii doi ani, în contextul disensiunilor dintre Partidul Likud (centru-dreapta), condus de Netanyahu, şi formaţiunea Albastru & Alb (centru), condusă de ministrul Apărării, Benjamin Gantz, care au culminat cu imposibilitatea aprobării proiectului de buget și dizolvarea Parlamentului. Situația devine cu atât mai complicată odată cu înființarea Partidului Noua Speranță,format de fostul ministru de interne Gideon Saar, membru separatist al Likud, care, potrivit sondajelor, nu numai că ar putea deveni a treia forță politică, ci ar putea zdruncina complet majoritățile tradiționale din Knesset – și, prin urmare, ar putea să-i submineze autoritatea lui Netanyahu.
