Înainte de invazia armatei lui Putin în Ucraina, cel mai presant obiectiv al politicii energetice europene era reducerea emisiilor de carbon care provoacă schimbările climatice. Acum, oficialii sunt concentrați pe reducerea rapidă a dependenței continentului de petrolul și gazele rusești.
Misiune dificilă, Europa va trebui să ardă mai mult cărbune și să construiască mai multe conducte și terminale pentru a importa combustibili fosili din alte părți.
Această schimbare dramatică vine pe fondul creșterii costurilor energiei pentru gospodării și întreprinderi, în fond un risc la fel de mare ca depedența de Rusia.
Problema e că UE face echilibristică fără plasă de siguranță: niciun politician nu are curajul să spună limpede cum vor fi înlocuite gazul, petrolul și cărbunele în mult lăudata tranziție energetică.
Cuptoarele oțelăriilor nu merg cu panouri solare și turbine eoliene, acolo trebuie energie constantă. Valabil și pentru încălzirea locuințelor orașelor.
În 2021, Uniunea Europeană a importat aproximativ 40% din gazul său și 25% din petrolul său din Rusia – o relație economică despre care oficialii credeau că va preveni ostilitățile, dar le finanțează în schimb.
UE intenționează să reducă importurile de gaze rusești cu două treimi până la sfârșitul acestui an și să le elimine complet înainte de 2030. Vast program, dar “se poate face”, a asigurat Paolo Gentiloni, principalul oficial economic al UE. Asta înseamnă tot surse alternative de combustibili fosili, adică eoliene și solare. Insuficiente.
“Nici cel mai ecologic guvern nu va elimina treptat cărbunele”
Bruxellesul tot vorbește de “surse regenerabile și eficiență energetică”, dar o serie de țări membre UE prelungesc acum exploatarea centralelor pe cărbune, planuri care nu ar fi fost avute în vedere în urmă cu doar câteva luni.
“Vom avea nevoie de aceste centrale până când vom găsi surse alternative. Până atunci, nici măcar cel mai ecologic guvern nu va elimina treptat cărbunele”, a declarat comisarul ceh pentru securitatea energetică Vaclav Bartuska.
“Salvatorul” GNL
Vineri, oficialii americani și europeni au anunțat un plan conform căruia SUA și alte națiuni vor crește exporturile de gaze lichefiate către Europa în acest an, deși oficialii americani nu au putut spune exact care țări vor furniza energia suplimentară.
Germania, care a întins atâția ani covorul roșu pentru Gazprom, nu are terminale de import pentru a transforma GNL din nou în gaz atunci când iese de pe nava transportatoare – și va cheltui miliarde de euro pentru două facilități pe coasta Mării Nordului.
UE este un jucător mic pe piața globală de GNL – ea însăși destul de restrânsă. Capacitățile de producție și lichefiare sunt limitate, fluxurile actuale se îndreaptă spre Asia, gazul lichefiat este mult mai scump iar infrastructura europeană de import și transport GNL nu a fost concepută să înlocuiască la nevoie gazele rusești.
Mai există o chestiune, gospodăriile europene vor energie ieftină și nu sunt dispuse să plătească în plus pentru nicio sursă regenerabilă.
Dacă exporturile rusești vor fi oprite, este puțin probabil ca UE – deja în criză de timp – să pună pe masă o politică energetică realistă.
