Închisorile, furtuna perfectă pentru Covid-19. Deținuții europeni, lăsați pe margine la vaccinări

Deținuții europeni ar putea fi deosebit de expuși riscului de a contracta SARS-CoV-2, dar nu vor primi un vaccin în curând.

Închisorile sunt locuri predilecte pentru focarele de coronavirus: condițiile de viață în spațiu limitat și deseori insalubru, o rotire constantă a personalului și lipsa de ventilație sunt tot atâția factori de risc.

Până în prezent, în mod surprinzător, Covid-19 nu s-a dezlănțuit în majoritatea închisorilor europene, ceea ce se datorează probabil măsurilor stricte implementate în întregul continent.

Însă aceste măsuri au un preț, după cum sugerează rapoartele despre incidentele record de auto-mutilare în rândul prizonierelor din Anglia și din Țara Galilor, ratele ridicate ale sinuciderilor în închisorile italiene și revoltele.

Datele furnizate Consiliului Europei de către unele administrații penitenciare europene, până la jumătatea lunii septembrie, au arătat că cel puțin 3.300 de deținuți și 5.100 de angajați au fost infectați.

Dar cifrele reale sunt probabil mult mai mari: cele mai recente date guvernamentale britanice arată că numai în Marea Britanie, din martie 2020 până în ianuarie 2021, au existat peste 10.000 de cazuri în rândul deținuților sau minorilor aflați în centre speciale – deși acest lucru este încă departe de realitate. 77.800 de cazuri se așteptau în Marea Britanie dacă nu ar fi existat nici o intervenție.

În ciuda costurilor umane ridicate și a riscului crescut pentru sănătate, majoritatea țărilor europene par să fi lăsat prizonierii în afara listelor de priorități pentru vaccinarea împotriva Covid-19.

O analiză a Politico a listelor de priorități ale țărilor UE arată că aproximativ nouă țări menționează în mod specific sau sugerează vag includerea deținuților în așa-numita categorie „restul populației”.

Cipru, Franța, Croația, Italia și Spania oferă posibilitatea de a oferi vaccin deținuților dar cu doar un pas înaintea restului populației. Doar Austria și Letonia intenționează să ofere un vaccin deținuților în primele stadii ale vaccinării, Austria plasând deținuții în stadiul trei din șapte și Letonia oferindu-l în stadiul șase din nouă.

Deținuților irlandezi li s-ar putea oferi, de asemenea, un vaccin, ca membri ai grupului 9 din 14, deoarece par să îndeplinească criteriile pentru persoanele care „trăiesc sau lucrează în medii suprapopulate”.

În Bulgaria, potrivit Ministerului Sănătății, deținuții intră în faza a cincea, una peste populația generală. Dar Krassimir Kanev, președintele ONG-ului bulgar Helsinki Committee, a spus că „până acum autoritățile nu au făcut niciun efort pentru a-i viza pentru vaccinare”.

În timp ce Bulgaria a deschis vaccinarea pentru toată lumea, Ministerul Sănătății nu a confirmat dacă au fost vaccinați deținuții.

Cu toate acestea, deținuții care îndeplinesc alte categorii prioritare, cum ar fi vârsta sau starea de sănătate, sunt deja vaccinați în unele țări europene.

Între timp, condițiile sunt mai bune pentru personalul închisorilor. Acesta ar trebui să fie vaccinat mai devreme decât deținuții în Austria și Letonia, Republica Cehă și Polonia incluzând personalul penitenciar pe listele lor de priorități.

Factori individuali de risc și structura de mediu a închisorilor

Argumentul pentru prioritizarea deținuților la vaccinare este dublu, spune Seena Fazel, profesor de psihiatrie criminalistică la Universitatea din Oxford: factorii lor de risc individuali și structura de mediu a închisorilor.

„Deținuții au rate mai mari ale anumitor afecțiuni cronice de sănătate”, a explicat el, subliniind anomalia bizară conform căreia deținuții par să îmbătrânească mai repede decât cei care trăiesc în populația generală.

OMS citează dovezi potrivi cărora grupurile vulnerabile, cum ar fi deținuții, suferă de îmbătrânire accelerată. În Anglia și Țara Galilor, de exemplu, „bătrânețea” biologică a deținuților începe de la vârsta de 50 de ani.

Fazel indică, de asemenea, factori de mediu – cum ar fi supraaglomerarea, ventilația slabă și problemele de igienă – care caracterizează multe închisori din Europa. O altă problemă este că mulți prizonieri sunt transferați între diferite închisori și înapoi în comunitate, contribuind la răspândirea virusului.

Închisorile în sine sunt „focare pentru tot felul de infecții”, a recunoscut Robert Teltzrow, care a lucrat în calitate de consultant senior de proiect în cadrul grupului Pompidou al Consiliului Europei privind politica în domeniul drogurilor.

De exemplu, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor a menționat într-un raport din 2017 că riscul de a contracta tuberculoză în închisoare este de aproape 10 ori mai mare decât în rândul populației generale.

​​Prevenirea transmiterii Covid-19 este cu adevărat dificilă în închisori, notează Peter Dawson, directorul Prison Reform Trust și fost guvernator al a două închisori, deoarece „măsurile pe care trebuie să fie luate pentru a preveni transmiterea sunt crude și în sine provoacă daune imense”.

Cu toate acestea, aceste măsuri au contribuit la prevenirea a ceea ce ar fi putut fi focare devastatoare în toată Europa. Marea Britanie, de exemplu, a estimat la începutul pandemiei că, fără intervenție, vor exista 2.700 de decese cauzate de coronavirus în închisori, sau aproximativ 3% din populația penitenciară de atunci. Până în prezent, în schimb, doar 86 de prizonieri au murit în Marea Britanie.

Greu și pentru Covid după gratii

Cel mai recent raport al echipei anuale de statistici penale a Consiliului Europei, în noiembrie, a constatat că infectările par să se fi răspândit în rândul deținuților și personalului penitenciar cu un ritm ușor mai lent decât în populația generală, cu avertizarea că raportul era limitat la datele disponibile până la 15 septembrie, înainte de al doilea val din toamna anului trecut.

Un alt factor care a contribuit la limitarea virusului a fost decizia extraordinară de eliberare a prizonierilor cu titlu preventiv. Concluziile raportului Consiliului Europei indică faptul că o mare parte din cei închiși în Europa au fost eliberați prematur.

Printre țările și teritoriile care au răspuns la raport, Liechtenstein, regiunea spaniolă Catalonia, Cipru, Franța, Portugalia, Slovenia și Monaco au eliberat mai mult de 15% din deținuți, deși în Slovenia deținuții au revenit apoi la închisoare.

Dar majoritatea veștilor bune au fost de scurtă durată. În Bulgaria, de exemplu, au existat doar 27 de cazuri de coronavirus înregistrate în rândul deținuților și personalului începând cu 15 septembrie, potrivit datelor Consiliului Europei. Însă o creștere puternică a avut loc în noiembrie și decembrie.

În Marea Britanie, deputatul David Lammy, secretar de stat pentru justiție, a avertizat în februarie că cazurile de Covid-19 „scapă acum de sub control în închisorile noastre”. El s-a referit la cifrele din decembrie care arată că au existat 75 de cazuri la 1.000 de persoane încarcerate față de 46 la 1.000 de persoane din comunitate în sensul larg.

Cu toate acestea, chiar și odată cu creșterea numărului de cazuri în închisorile europene în perioada iernii, cazurile de infectare și decesele rămân semnificativ mai puține decât se temeau specialiștii la începutul pandemiei.

Costul enorm al restricțiilor

Restricțiile severe puse în aplicare au fost rapide și de anvergură și au avut „unele efecte secundare grave”, a spus Teltzrow. „Pentru o populație foarte vulnerabilă, cu multe comorbidități și boli mintale, aceste restricții au fost cu siguranță greu de gestionat”.

Olivia Rope, directorul executiv al Penal Reform International, a declarat că, deși restricțiile, de la vizite la programele de reabilitare, au contribuit poate la răspândirea rapidă a virusului, acestea au „avut un cost enorm pentru sănătatea mentală și fizică”.

„Înainte de pandemie, a existat deja o criză de sănătate mintală în închisori”, a spus ea. „Acum există oameni vulnerabili literalmente tăiați de familii, programe, psihologi, consilieri sau chiar de rețelele lor de sprijin în general.

Olivia Rope și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la faptul că restricțiile ar putea duce la perioade mai lungi de detenție din cauza anulării programelor de reabilitare care sunt necesare pentru a demonstra unei comisii de eliberare condiționată că un deținut ar putea fi pus în libertate.

Izolare, revolte, decese, evadări

Restricțiile au dus la revolte în închisorile italiene, unde unii deținuți au murit, alții au evadat iar gardienii au fost răniți. În Republica Cehă, a existat o revoltă într-o închisoare din cauza zvonurilor false despre eliberarea anticipată a deținuților cu coronavirus.

Și în Albania, unii deținuți au intrat în greva foamei din cauza măsurilor împotiva Covid-19.

Pentru mulți, în special în Marea Britanie, unde celulele individuale sunt curente, restricțiile „s-au ridicat în esență la izolare celulară pe durată mare”, a spus Dawson de la Prison Reform Trust.

De exemplu, la închisoarea britanică din Dartmoor, între sfârșitul lunii noiembrie și mijlocul lunii ianuarie, deținuții petreceau în medie 1,3 ore în afara celulelor lor pe zi, potrivit datelor oficiale. Izolarea se referă la petrecerea a 22 de ore sau mai mult fără „contact uman semnificativ”, spune Penal Reform International.

Potrivit experților, „izolarea timp de 14 zile sau mai mult provoacă daune durabile sănătății mintale”, a remarcat Dawson. „Am provocat daune sănătății mintale a puțin sub 80.000 de deținuți în majoritatea ultimelor 12 luni. Nu putem considera asta un succes”.

Guvernul britanic a recunoscut că restricțiile au afectat populația penitenciară. La 22 februarie, ministrul închisorilor de atunci, Lucy Frazer, a declarat că guvernul „nu-și face nici o iluzie cu privire la impactul măsurilor care au fost puse în aplicare pentru a proteja viețile în timpul pandemiei Covid-19”.

Cu toate acestea, ea a subliniat, de asemenea, măsuri destinate îmbunătățirii bunăstării deținuților, cum ar fi furnizarea de telefoane mobile securizate, apeluri video și sfaturi personalului pentru combaterea auto-mutilării deținuților.

Cetățeni de categora a doua

Totuși, este riscant, politic vorbind, să te gândești chiar la administra un vaccin deținuților, darămite să le dai prioritate. Titlurile sunt suficiente pentru ca orice politician să dea înapoi. „Criminalul în serie„ APPALLING ”Levi Bellfield, în vârstă de 52 de ani, a fost invitat să se vaccineze în fața a milioane de britanici vulnerabili”, a scris tabloidul The Sun în ianuarie.

Factorii de decizie din întreaga Europă au ignorat în mare măsură apelurile de a trata prizonierii ca pe o categorie de risc ridicat.

În Bulgaria, a spus Krassimir Kanev, organizația sa a cerut ca autoritățile să se concentreze asupra închisorilor încă de anul trecut, când a solicitat eliberarea anticipată a unor deținuți pentru a preveni răspândirea coronavirusului și apoi din nou când a început campania de vaccinare.

Estimarea lui Kanev despre momentul în care prizonierii vor ajunge să fie vaccinați: chiar la sfârșit.

Este o decizie politică, spune Dawson. „Urmează același model ca aproape orice dezbatere cu privire la drepturile deținuților și accesul acestora la servicii, în sensul că deținuții trebuie să fie întotdeauna pe ultimul loc”, a spus el.

Olivia Rope spune că „datele și dovezile sunt acolo” pentru a argumenta pentru planuri de vaccinare mai radicale pentru închisori, dar crede că totul se reduce la faptul că deținuții nu sunt un grup popular.

„Aceasta înseamnă că pentru politicieni nu există neapărat o dorință în acest sens”, a adăugat ea. „Nu putem nega că toată această discuție despre imunizare este politică”.

Avocații deținuților sunt, de asemenea, îngrijorați de efectul pe termen lung al restricțiilor severe care reduc nu doar vizitele de familie și prieteni, ci și programele de reabilitare, intervențiile sanitare și planificarea întoarcerii în lumea de afară.

„Acest lucru este preocuant, dar în ceea ce privește impactul real pe termen lung, nu-l știm încă cu adevărat”, a spus Rope.