În Turcia, producătorii creștini de vinuri i-au „convertit” pe musulmani

Sătenii care lucrează în podgoriile din Yuhanna Aktas, în sud-estul Turciei, știu acum perfect cum „lucrează” destinate boabele dulci ale strugurilor mazrona: odată cu succesul, acești viticultori asirieni nu mai trebuie să se ascundă pentru a-și produce vinul. I-au făcut prieteni și pe musulmanii anti-alcool.

Provenit din minoritatea creștină asiriană din Midyat, la aproximativ 50 km de granița cu Siria și nu departe de Irak, Aktas a trebuit să lupte pentru a fi acceptat de vecinii săi musulmani și de autoritățile turce, care nu văd cu ochi buni vânzarea de băuturi alcoolice.

„A deveni viticultor și a reînvia cultura asiriană care dispărea a fost visul meu din copilărie”, spune Yuhanna Aktas, 44 de ani, lângă cuvele instalate în satul lui natal Bethkustan, la 30 km de Midyat.

110.000 de sticle vândute pe an

În provincia Mardin, unde se află Midyat, abia au rămas peste 3.000 de asirieni, ca urmare a discriminării și violenței care i-au împins pe cei mai mulți dintre ei să plece spre Istanbul sau Europa. De la 700.000 sub Imperiul Otoman, asirienii sunt doar 15.000 în toată Turcia.

Plecarea acestei comunități, despre care unii arheologi susțin că a inventat vinul în urmă cu 2.700 de ani, a dat o lovitură grea acestei activități.

De asemenea, când Yuhanna Aktas a vrut să înființeze primul său loc de producție în 2009, a trebuit să se confrunte cu amenințări cu moartea, birocrație și, mai presus de toate, cu opoziția locuitorilor din regiune.

„Muncitorii nu au vrut să lucreze pentru mine, țăranii au refuzat să-mi vândă strugurii, jurând că vinul este interzis de islam”, își amintește el. Dar perseverența sa și, în cele din urmă, succesul, care îi permite astăzi să vândă aproximativ 110.000 de sticle pe an în toată Turcia, au schimbat situația.

„Țăranii care mi-au spus cândva «Prefer să-mi arunc strugurii decât să-ți vândă ție» sunt acum cei care se oferă să mă aprovizioneze”, zâmbește el.

„Nu te doare capul”

Cheia succesului: alegerea soiurilor autohtone de struguri – ca aceasta mazrona recoltată târziu, al cărei gust amintește de Gewurztraminer-ul alsacian și foarte parfumat, scrie France 24.

Și agricultura ecologică, fermentație complet naturală, fără a adăuga drojdie sau sulfiți pentru a prelungi conservarea. „Alte vinuri pot provoca dureri de cap din cauza sulfiților: nu va fi niciodată cazul nostru”, spune el.

Confruntat cu cererea în creștere, Aktas a lansat un al doilea loc de producție în satul lui natal. Ca și în alte sate asiriene din regiune, majoritatea familiilor originare din Bethkustan trăiesc acum în Europa și Statele Unite.

Promisiuni deșarte

La începutul anilor 2010, reformele de democratizare și promisiunea făcută de președintele Recep Tayyip Erdogan, pe atunci prim-ministru, de a returna bunurile jefuite de la asirieni au generat speranțe de întoarcere acasă.

„Câțiva asirieni s-au pregătit în acel moment să se întoarcă în Turcia. Și-au renovat casele ruinate. Dar unii au văzut că pământul le-a fost confiscat de stat sau de sătenii vecini. Aceste probleme continuă și astăzi”, asigură Ayhan Gurkan, președintele Asociației Culturii Asiriene din Midyat.

Mulți asirieni au fost uciși în 1915, în cadrul genocidului armean condus de autoritățile otomane în timpul Primului Război Mondial și care a ajuns să afecteze toate minoritățile creștine. Ulterior, supraviețuitorii și descendenții lor au părăsit treptat Turcia, mai ales în anii 1980-1990 din cauza ciocnirilor dintre armată și rebeliunea kurdă din regiunile de sud-est.

Întărirea autorităților turce față de oponenți și kurzi după lovitura de stat eșuată din 2016 a pus capăt oricărei speranțe de revenire. Mai recent, temerile de continuare a persecuțiilor au revenit odată cu dispariția, în 2020, a unui cuplu asirian la Sirnak, lângă granița cu Irakul și condamnarea unui preot ortodox asirian pentru „ajutorarea unei organizații teroriste”.

„Băuturile alcoolice trăiesc epoca de aur în Turcia”

„Întoarcerile în sate sunt acum suspendate”, a spus Yuhanna Aktas, el însuși urmărit pentru activitățile sale politice în organizații apropiate HDP (Partidul Democrat al Poporului, opoziția pro-kurdă).

La aceste presiuni se adaugă restricțiile privind vânzarea de alcool de către autorități.

De la ascensiunea la putere a partidului islamo-conservator al lui  Erdogan, taxele pe băuturile alcoolice au crescut cu 300%, iar vânzarea de alcool este încadrată de restricții orare.

În mai, alcoolul a fost chiar interzis în întregime în timpul celor 17 zile de izolare decretată pentru a opri pandemia Covid-19. „Astăzi, băuturile alcoolice trăiesc epoca lor de aur în Turcia. Interdicțiile au generat o contra-reacție. Vânzările au explodat”, spune vinificatorul.

Pasionat de vin, intenționează să se inspire din renașterea sa în regiune pentru a face același lucru cu cultura asiriană. „Zdrobiți, strugurii mor în timpul vinificației”, explică el. „Dar numai pentru a-și începe viața veșnică prin vin”.