Pe măsură ce intrăm într-o epocă de mari conflicte de putere, imperialismul se ascunde în culise ca un principiu organizator al geopoliticii – și nu e greu de recunoscut.
Cei trei pretendenți principali pentru dominarea globală – China Rusia și Statele Unite – au la origine imperialismul. Mega proiectul Chinei, o rețea de drumuri, căi ferate, conducte și porturi din Eurasia, are la bază o geopolitică mercantilă și militară, adică o continuare a imperiilor dinastice Tang și Ming medievale. Încercările Rusiei de a submina țările din apropierea acesteia – de la statele baltice și Belarus, prin Balcani și Ucraina – sunt o încercare de a recrea imperiul sovietic și zonele sale de influență. De asemenea, Statele Unite mențin structuri de alianță de decenii, indiferent cât de fragile ar fi, în toată Europa și în Orientul Îndepărtat – ca să nu mai vorbim de bazele militare din Orientul Mijlociu și din alte părți, comentează National Interest. În ceea ce privește provocările și frustrările sale de peste mări, America se află într-o situație imperială și poate fi comparată doar cu alte imperii mondiale din istoria modernă, cum ar fi cel britanic și francez.
După Războiul Rece, competiția dintre SUA și Rusia a căpătat noi dimensiuni, în timp ce China concurează literalmente pentru dominația globală. Statele Unite și Uniunea Sovietică erau ambele puteri misionare: fiecare încercând să impună lumii propriul sistem de valori și să demonstreze pe ce parte se afla cu adevărat istoria. China, care caută noi piețe și exploatare economică – și rămâne oarecum indiferentă față de sistemele politice ale țărilor vizate – a readus de fapt imperialismul la rădăcinile sale clasice, la fel de periculoase. Chiar și puterile secundare din lumea de astăzi au strămoși imperiali puternici –India, Iran, Irak, Turcia. Toate aceste țări sunt mândre de moștenirea lor imperială. Și apoi există Uniunea Europeană, în care o elită birocratică guvernează viața de zi cu zi a popoarelor, de la vestul la estul continentului. Guy Verhofstadt, fostul prim-ministru belgian și unul dintre cei mai proeminenți membri ai parlamentului UE, a declarat anul trecut că “Lumea de mâine nu este o ordine mondială bazată pe state naționale sau țări. Este o ordine mondială bazată pe imperii”.