Această hartă este actualizată în fiecare an pentru a include pretențiile teritoriale tot mai extinse ale Chinei. Vecinii o văd ca pe o măsură sinistră a amenințării imperialiste a Beijingului, dar pentru Partidul Comunist Chinez este un document sacru, o insignă de legitimitate, care cuprinde nemulțumirile sale istorice și ambițiile crescânde.
Momentul ales pentru ultima ediție este nefericit – sau poate deliberat -, fiind chiar înaintea summitului țărilor G20 de săptămâna viitoare de la Delhi, o reuniune pe care președintele Xi Jinping intenționează să o evite.
Harta arată Arunachal Pradesh, un stat indian din Himalaya, ca fiind chinezesc, precum și platoul disputat Aksai Chin, notează The Spectator. S-au purtat bătălii pentru ambele, cel mai recent în 2020, când zeci de soldați au murit în confruntări la mare altitudine. Părțile și-au întărit puternic pozițiile în zonă. India a fost indignată, ministrul de externe S. Jaishankar calificând pretenția Chinei drept “absurdă”.
Teritoriile atât din Nepal, cât și din Bhutan, care anterior erau considerate ca fiind în mod clar ale lor, sunt acum disputate de Beijing.
De asemenea, noua hartă a reafirmat pretențiile Chinei asupra aproape întregii Mări a Chinei de Sud – o acaparare teritorială de o asemenea amploare cum rar s-a mai văzut în lume. Zona este bogată în resurse naturale și cuprinde rute de navigație vitale pentru comerțul international.
China a ignorat o hotărâre a unui tribunal internațional care a stabilit că pretențiile sale sunt ilegale și a continuat să militarizeze zona, transformând recifele în tabere militare echipate cu radare, rachete și avioane.
Mulți naționaliști chinezi consideră că toate teritoriile aflate în interiorul fostelor granițe ale ultimei dinastii imperiale, Qing, sunt de drept ale lor. Ar cuprinde o bună parte din Asia Centrală și Rusia.
În cadrul a trei tratate din secolul al XIX-lea – Aigun (1858), Peking (1860) și Tarbagatai (1864) – China a cedat Rusiei 1,5 milioane de kilometri pătrați, inclusiv o vastă porțiune de teritoriu la nord de râul Amur și în Orientul Îndepărtat, la granița cu Oceanul Pacific.
Se presupune că disputele teritoriale cu Rusia au fost rezolvate, dar pentru naționaliștii chinezi, tratatele în baza cărora Rusia a dobândit aceste teritorii sunt la fel de “inegale” ca orice tratat semnat cu puterile occidentale. Manualele școlare chinezești încă prezintă zonele dobândite de Rusia ca fiind pământuri chinezești.
Ar fi bine ca vecinii Chinei să urmărească cu atenție viitoarele ediții ale “hărții standard”.