Până la sfârșitul anului trecut, portul tanzanian Mtwara se ocupa în principal de comerțul cu nuci caju. Acum este plin de nave care încarcă cărbune, după ce invazia Rusiei în Ucraina a declanșat o cursă mondială pentru acest combustibil poluant.
În mod tradiţional, Tanzania exporta cărbune doar spre ţările vecine din estul Africii, livrările mai îndepărtate fiind excluse pentru că ar fi fost nevoie de camioane care să le transporte peste 600 de kilometri de la minele din sud-vestul ţării până la Mtwara, cel mai apropiat port la Oceanul Indian.
Dar criza energetică a Europei a schimbat situația, notează Reuters. Prețurile cărbunelui utilizat de termocentrale pentru a produce electricitate au sărit la niveluri record, pe măsură ce multe state europene au pierdut accesul la aprovizionarea vitală cu gaze naturale și crăbune de la principalul lor furnizor, Rusia.
Cumpărătorii din Europa și nu numai se întrec acum pentru a plăti prețul cel mai mare pentru cărbunele provenit din minele îndepărtate din Tanzania, Botswana și chiar din Madagascar.
Revenirea cererii de cărbune, determinată de guvernele care încearcă să se debaraseze de energia rusească, menținând în același timp prețurile la energie, intră în conflict cu planurile climatice de renunțare la cel mai poluant combustibil fosil.
„De la începutul războiului din Ucraina, europenii se duc în orice loc unde există cărbune”, a declarat Rizwan Ahmed, directorul general al companiei miniere Bluesky Minings. „Și plătesc cele mai bune prețuri”
În perioada iunie-august 2022, compania de transport Cargill a livrat 9 milioane de tone de cărbune la nivel global, comparativ cu 7 milioane de tone anul trecut. „Europa concurează cu alţi cumpărători şi alternativa, care este gazul natural, este mai scumpă. Europenii ar trebui să poată să îşi asigure cărbunele şi vom vedea livrări în Europa dinspre Columbia, Africa de Sud şi chiar şi de mai departe”, spune Jan Dieleman, președintele diviziei de transport oceanic a Cargill.
Chiar dacă fereastra de oportunitate ar putea fi scurtă în cazul în care conjunctura geopolitică se poate schimba, unele țări cu resurse de cărbune consideră că marjele de profit sunt prea bune pentru a le rata.
Tanzania își va dubla exporturile de cărbune în acest an la aproximativ 696.773 de tone, în timp ce producția este de așteptat să crească cu 50%, până la 1.364.707 de tone. Guvernul vrea să construiască o cale ferată care va face legătura între regiunea carboniferă Ruvuma şi portul Mtwara.
La rândul său, statul insular Madagascar, cel mai mare exportator mondial de vanilie, ar putea deveni un alt nou nume pe piaţa mondială a cărbunelui.
Într-adevăr, traderii din Europa sunt dispuşi să plătească un preţ dublu faţă de cumpărătorii din Asia. Bluesky Minings nu derulează în prezent exporturi prin intermediul portului Mtwara dar acum intenţionează să facă acest lucru şi a primit solicitări din partea unor cumpărători din Germania, Polonia şi Marea Britanie.
Companiile miniere se bucură în prezent de marje de profit fără precedent, în ceea ce ar putea fi ultimul boom al unei industrii care este presată să îşi reducă producţia.
Potrivit lui Rob West, analist la Thunder Said Energy, la finele lui 2020, când preţul la cărbune era de 75 de dolari pe tonă, o mină putea genera o marjă de profit de 15 dolari pe tonă. Însă la un preţ al cărbunelui de 400 de dolari pe tonă, profitul creşte până la 235 de dolari pe tonă.
