NetworkingLumea se îngrijorează de dispariția lanțurilor globale de aprovizionare și de amenințarea deglobalizării.
Cu toate acestea, lanțurile de aprovizionare au evoluat în bine în unele locuri – în special în Asia – în ciuda tuturor provocărilor din 2020, când pandemia a tulburat comerțul global.
Problema nu este că operațiunile de lungă durată ale marilor companii industriale globalizate s-au destrămat, că este în curs de desfășurare o decuplare a partenerilor comerciali sau că China are grijă doar de ea însăși.
E vorba de faptul că întreprinderile din Asia au reușit să facă față mai bine schimbărilor geopolitice, concentrându-se în schimb pe constituirea stocurilor de care au nevoie și pe diversificarea produselor, menținând în același timp relații comerciale armonioase, notează Washington Post. Situația dezastruoasă a industriei americane de producție, combinată cu lanțurile de aprovizionare rezistente din Asia, a scos în evidență rolul global crucial al giganților industriali precum Coreea de Sud, China și Japonia.
Fluxul de produse de înaltă tehnologie, mașini industriale și bunuri de capital între Coreea de Sud și China a depășit 300 de miliarde de dolari în 2021, cel mai mult de când cele două țări au creat o relație economică în 1992, potrivit Bank of America Corp.
Pentru companiile americane, nu a fost așa de simplu. De la sfârșitul anului 2020, o mulțime de firme din S&P 500 s-au plâns în mod constant de presiunile lanțului de aprovizionare în apelurile și rapoartele lor privind veniturile.
În această lună, directorii conglomeratului american Dover Corp. au declarat că și-au pregătit clienții pentru întârzieri „la multe livrări în ceea ce privește lanțul de aprovizionare”.
Colegii săi din Japonia și Coreea de Sud au abordat problema de mult mai puține ori în acea perioadă. Hitachi Ltd., una dintre cele mai mari companii industriale din Japonia, cu o afacere uriașă în China, a remarcat în ultimul său apel privind veniturile din iulie că nu a existat „nicio întrerupere a lanțului de aprovizionare” în primul trimestru. Alte firme mari au vorbit despre pașii pe care i-au luat pentru reforma sau reproiectarea fluxurilor comerciale.
Întreprinderile vor să facă afaceri, nu geopolitică
Pe măsură ce amploarea comerțului în Asia a crescut, a crescut și interdependența. Materiile prime, componentele și bunurile prelucrate și de consum circulă liber și în cantități mari între țări.
Realitatea este că lanțurile de aprovizionare nu apar și dispar, ci se extind și se adâncesc. Ele funcționează cel mai bine atunci când economiile de scară se activează pe măsură ce producătorii produc mai multe și mai bune bunuri – așa cum s-a întâmplat în China, Japonia și Coreea de Sud.
Companiile industriale își specializează produsele în timp, nevoile partenerilor lor comerciali evoluează, mai mulți furnizori și țări sunt atrași și se comercializează mărfuri diferite.
În ultimă instanță, întreprinderile vor să facă afaceri, nu geopolitică. Costurile de oportunitate de a acționa în funcție de retorica politică mercurială prin schimbarea liniilor de producție și mutarea fabricilor sunt mult prea mari. Companiile nu fac schimbări uriașe pe termen lung pe baza ultimei declarații politice.
Puterea lanțurilor de aprovizionare constă în capacitatea lor de a se adapta la evoluția macroeconomică – așa cum au făcut-o întotdeauna.
